Banii care ne-au despărțit: Povestea unei mame și a fiului ei

— Mamă, te rog, nu-i spune Irinei. Te rog din suflet! vocea lui Alexandru tremura la telefon, iar eu simțeam cum inima mi se strânge. Era a treia oară luna asta când îmi spunea același lucru, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu voi uita. Banii pe care mi-i trimitea lunar erau mai mult decât un ajutor — erau o punte între trecutul nostru plin de lipsuri și prezentul lui, în care încerca să fie tot ce tatăl lui nu fusese niciodată.

Nu am avut niciodată prea mult. După ce soțul meu, Radu, ne-a părăsit fără să privească înapoi, am rămas doar eu și Alexandru într-o garsonieră moștenită de la mătușa mea. Am muncit ca vânzătoare la alimentara din cartier, iar serile le petreceam lângă el, făcând teme sau povestind despre cum va fi viața când va crește mare. Nu mi-am dorit decât să-l văd fericit și să nu simtă niciodată că îi lipsește ceva.

Anii au trecut repede. Alexandru a terminat facultatea de informatică la Iași și s-a angajat la o firmă de software din București. L-am văzut crescând, maturizându-se, îndrăgostindu-se de Irina — o fată frumoasă și ambițioasă, cu ochii verzi și zâmbet larg. S-au căsătorit într-o zi de mai, iar eu am plâns de fericire și de teamă: teamă că nu voi mai avea loc în viața lui.

Când a început să-mi trimită bani lunar, am refuzat la început. „Alexandru, ai familie acum, nu-ți mai face griji pentru mine!” Dar el insista: „Mamă, tu m-ai crescut singură. E rândul meu să am grijă de tine.” Și mereu adăuga: „Dar te rog, nu-i spune Irinei. Nu vreau să se simtă prost sau să creadă că nu pot avea grijă de familia mea.”

Am acceptat cu inima strânsă. Foloseam banii pentru medicamentele mele scumpe, pentru facturi și uneori pentru mici bucurii — o carte nouă sau o prăjitură de la cofetăria din colț. Dar fiecare transfer era însoțit de o umbră: secretul dintre mine și fiul meu.

Într-o seară de toamnă, când frunzele foșneau pe aleea blocului meu vechi din Piatra Neamț, Irina a venit pe neașteptate la mine. Avea ochii roșii și vocea tăioasă:

— Elena, pot să te întreb ceva? Ai primit bani de la Alexandru?

Am simțit cum mi se taie respirația. Am încercat să evit privirea ei.

— Irina… nu știu despre ce vorbești…

— Te rog! Am găsit extrasele bancare. Știu totul! De ce mi-ați ascuns asta?

Am simțit cum mă prăbușesc pe dinăuntru. Am încercat să-i explic:

— Irina, nu am vrut să vă fac rău. Alexandru a insistat… Eu nu am cerut nimic!

— Dar știi cât ne-am certat din cauza banilor? Eu credeam că nu avem destul pentru copilul nostru, pentru ratele la apartament! Și tu primeai bani pe ascuns?

Vocea ei era plină de furie și dezamăgire. Mi-am dat seama că secretul nostru a devenit o povară pentru toți.

În acea seară, Alexandru a venit acasă mai devreme decât de obicei. L-am auzit certându-se cu Irina pe hol:

— De ce nu mi-ai spus? De ce ai pus-o pe mama în situația asta?

— Irina, tu nu înțelegi… Mama a sacrificat totul pentru mine! Nu pot s-o las singură acum!

— Dar noi? Familia noastră? Nu meritam sinceritate?

Am ieșit din cameră cu lacrimi în ochi.

— Voi doi sunteți tot ce am mai scump pe lume. Nu vreau să vă pierdeți unul pe altul din cauza mea!

Irina s-a uitat la mine cu ochii plini de lacrimi.

— Elena, nu e vina ta. Dar trebuie să fim o familie adevărată — fără secrete.

A urmat o perioadă grea. Alexandru a încetat să-mi mai trimită bani o vreme. M-am simțit vinovată și inutilă. M-am gândit chiar să mă mut la țară, la sora mea, ca să nu le mai fiu povară.

Într-o zi, Alexandru a venit singur la mine.

— Mamă… îmi pare rău pentru tot. Nu trebuia să te pun în situația asta. Dar nici nu pot să stau liniștit știind că ai nevoie și nu pot ajuta.

L-am îmbrățișat strâns.

— Alexandru, cel mai mult am nevoie să știu că sunteți bine împreună. Banii vin și pleacă… dar familia rămâne.

După multe discuții și lacrimi, Irina a acceptat să găsim o soluție împreună: am stabilit un buget clar pentru toți trei și am decis să fim sinceri unii cu alții. Nu a fost ușor — rănile au rămas mult timp deschise.

Uneori mă întreb dacă am făcut bine acceptând banii lui Alexandru pe ascuns. Poate că dragostea de mamă m-a orbit și n-am văzut cât rău poate face un secret, chiar dacă e născut din iubire.

Oare câte familii se destramă din cauza banilor sau a tainelor spuse cu cele mai bune intenții? Voi ce ați fi făcut în locul meu?