„De la chiriaș la sprijin: Povestea mea despre familie, datorii și răni nevindecate”
Încă de la optsprezece ani, tata mi-a cerut să-i plătesc chirie pentru camera mea și să-mi cumpăr singură mâncarea. Acum, după ani de zile în care am simțit că nu sunt decât un locatar în propria casă, el așteaptă să-l întrețin, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mă întreb, cu sufletul greu, dacă familia înseamnă doar facturi și datorii sau dacă undeva, sub toate acestea, mai există iubire.