„Trăind pe Ramen și Apă de la Robinet: Soțul Meu Pur și Simplu Nu Înțelege”

Andrei și cu mine suntem căsătoriți de cinci ani și, deși îl iubesc enorm, nevoia lui de a-și impresiona familia mă scoate din minți. La fiecare sărbătoare, zi de naștere sau reuniune de familie, simte nevoia să cumpere cele mai extravagante cadouri. E ca și cum ar fi într-o competiție constantă cu frații lui, George și Mihai, pentru a vedea cine poate oferi cel mai impresionant cadou. Și de fiecare dată, contul nostru bancar suferă.

Crăciunul trecut a fost picătura care a umplut paharul pentru mine. Andrei a decis să le cumpere părinților lui un sistem home theater de ultimă generație. Ne-a costat aproape 15.000 de lei, bani pe care nu îi aveam. A trebuit să punem totul pe un card de credit, iar acum ne înecăm în datorii. Am încercat să-l conving să renunțe, dar nu a vrut să asculte. „E pentru familie,” a spus el. „Merită ce e mai bun.”

Dar noi? Ce se întâmplă cu viitorul nostru? Avem facturi de plătit și nu putem continua să trăim așa. De trei luni trăim pe ramen și apă de la robinet, doar ca să ne descurcăm. Nu-mi amintesc ultima dată când am avut o masă adecvată. Îmi afectează sănătatea și sunt constant stresată.

Andrei, pe de altă parte, pare să nu vadă problema. Îmi respinge îngrijorările și îmi spune că lucrurile se vor îmbunătăți. „E doar o perioadă dificilă,” spune el. „Vom trece peste asta.” Dar eu nu văd cum. De fiecare dată când începem să ne redresăm, apare un alt eveniment de familie și Andrei simte nevoia să se întreacă din nou.

Îmi amintesc primul nostru Crăciun împreună. Eram proaspăt căsătoriți și banii erau puțini. Am decis să facem cadouri de casă pentru toată lumea. A fost mult de muncă, dar și foarte distractiv. Și toată lumea a iubit cadourile. Dar apoi George le-a cumpărat părinților o vacanță pe un vas de croazieră, iar Mihai le-a dat o mașină nouă. Andrei s-a simțit jenat de cadourile noastre de casă și de atunci, a fost într-o misiune de a nu fi niciodată întrecut din nou.

Nu este doar presiunea financiară care mă afectează. Este și impactul emoțional. Mă simt ca și cum aș merge pe coji de ouă, încercând să mențin pacea. Nu vreau să mă cert cu Andrei, dar nici nu pot continua să trăiesc așa. Am încercat să vorbesc cu el, dar pur și simplu nu înțelege. Crede că exagerez, că sunt nerezonabilă.

Dar nu sunt. Vreau doar să avem o viață stabilă și sigură. Vreau să pot cumpăra alimente fără să mă îngrijorez cum le vom plăti. Vreau să putem ieși la cină din când în când, să ne bucurăm de viață fără să ne stresăm constant din cauza banilor.

Nu știu ce să fac. Îl iubesc pe Andrei, dar nu pot continua să trăiesc așa. M-am gândit să plec, dar gândul mă sfâșie. Nu vreau să renunț la căsnicia noastră, dar nici nu vreau să-mi petrec restul vieții trăind pe ramen și apă de la robinet.

Aș vrea ca Andrei să vadă lucrurile din perspectiva mea. Aș vrea să înțeleagă cât de mult ne afectează nevoia lui de a impresiona familia. Dar nu știu dacă o va face vreodată. Și asta mă sperie.

Deocamdată, tot ce pot face este să iau fiecare zi pe rând. Încerc să economisesc cât mai mulți bani, să întind bugetul cât de mult pot. Dar nu este ușor. Și nu știu cât timp mai pot continua așa.

Sper doar că într-o zi, Andrei se va trezi și va realiza ce este cu adevărat important. Că va vedea că viitorul nostru valorează mai mult decât orice cadou pe care l-ar putea cumpăra vreodată. Dar până atunci, voi continua să trăiesc pe ramen și apă de la robinet, sperând la un mâine mai bun.