„Rugămintea Nepoatei către Părinți: Îi Îndeamnă să-i Cumpere Bunicii un Apartament cu o Cameră”

Neveah era văduvă de peste zece ani. Locuia într-un oraș mic și pitoresc din România, unde toată lumea se cunoștea pe nume. Orașul era fermecător, cu străzi umbrite de copaci și vecini prietenoși, dar era și un loc unde timpul părea să stea pe loc. Apartamentul cu o cameră al lui Neveah era o mărturie a acestui fapt. Ea și soțul ei, Ion, l-au cumpărat când erau tineri și plini de vise. Era modest, dar primitor, plin de amintiri ale unei vieți bine trăite.

Nepoata lui Neveah, Gianna, era o tânără inteligentă și plină de compasiune. Întotdeauna a fost apropiată de bunica ei, petrecând nenumărate weekenduri și sărbători în apartamentul acesteia. Gianna iubea să asculte poveștile lui Neveah despre trecut, despre Ion și despre viața pe care au construit-o împreună. Dar pe măsură ce Gianna creștea, începea să observe uzura apartamentului. Vopseaua se cojea, instalațiile sanitare erau nesigure, iar sistemul de încălzire era vechi. O durea să-și vadă bunica iubită trăind în astfel de condiții.

Părinții lui Gianna, Andrei și Elena, erau profesioniști ocupați. Locuiau într-un oraș aglomerat la câteva ore distanță de micul oraș al lui Neveah. Vizitau ocazional, dar viețile lor erau consumate de muncă și obligații sociale. Gianna știa că părinții ei o iubeau pe Neveah, dar știa și că erau adesea prea ocupați pentru a observa starea apartamentului ei.

Într-o seară, în timp ce Gianna stătea în camera ei de cămin la facultate, a decis să-și sune părinții. Se gândise mult la Neveah în ultima vreme și nu putea scăpa de sentimentul că trebuia făcut ceva. Telefonul a sunat de câteva ori înainte ca mama ei, Elena, să răspundă.

„Bună, mamă,” a spus Gianna, încercând să-și păstreze vocea calmă. „Vreau să vorbesc cu tine despre bunica.”

„Este totul în regulă?” a întrebat Elena, cu îngrijorare evidentă în voce.

„Da, totul este bine,” a răspuns Gianna. „Dar m-am gândit mult la situația ei de locuit. Apartamentul ei este foarte vechi și are nevoie de reparații. Cred că ar fi grozav dacă am putea să-i cumpărăm un nou apartament cu o cameră, ceva mai confortabil și mai sigur.”

A urmat o pauză la celălalt capăt al liniei. Gianna putea auzi cum mama ei discuta ideea cu tatăl ei în fundal. După câteva momente, Elena a revenit la telefon.

„Gianna, înțelegem îngrijorarea ta, dar cumpărarea unui nou apartament este un angajament financiar mare,” a spus Elena cu blândețe. „Avem multe cheltuieli acum și pur și simplu nu este fezabil.”

„Dar, mamă, bunica merită mai mult,” a insistat Gianna. „A făcut atât de multe pentru noi. Nu putem găsi o modalitate de a face asta posibil?”

„Gianna, o iubim pe bunica ta, dar trebuie să fim realiști,” a intervenit Andrei. „Vom încerca să facem niște reparații la apartamentul ei actual, dar cumpărarea unuia nou este exclusă.”

Gianna a simțit un nod în gât. Știa că părinții ei erau oameni practici, dar nu putea să nu se simtă dezamăgită. Le-a mulțumit pentru că au ascultat și a închis telefonul, simțind un val de neputință.

În următoarele luni, Gianna a vizitat-o pe Neveah cât de des a putut. A ajutat la mici reparații și a încercat să facă apartamentul cât mai confortabil posibil. Dar, în ciuda eforturilor ei, problemele de bază au rămas. Instalațiile sanitare continuau să curgă, sistemul de încălzire era nesigur, iar apartamentul părea din ce în ce mai rece și mai curentat.

Într-o iarnă deosebit de aspră, Neveah s-a îmbolnăvit. Frigul i-a pătruns în oase și a avut dificultăți în a se menține caldă. Gianna era disperată de îngrijorare. Și-a sunat din nou părinții, implorându-i să reconsidere.

„Mamă, tată, bunica este foarte bolnavă,” a spus Gianna, cu vocea tremurândă. „Are nevoie de un loc mai bun în care să trăiască. Vă rog, nu putem face ceva?”

„Gianna, facem tot ce putem,” a răspuns Elena, cu vocea grea de regret. „Am aranjat ca un reparator să vină să repare încălzirea, dar nu ne putem permite un nou apartament.”

În ciuda eforturilor lor, sănătatea lui Neveah a continuat să se deterioreze. Apartamentul rece și umed și-a pus amprenta, iar în cele din urmă a fost spitalizată. Gianna a stat lângă ea, ținând-o de mână și rugându-se pentru un miracol. Dar miracolul nu a venit. Neveah a murit liniștită într-o seară înzăpezită, lăsând-o pe Gianna cu inima frântă și plină de un sentiment de pierdere.

Părinții lui Gianna au fost și ei devastați. Și-au dat seama prea târziu de impactul deciziei lor. O iubiseră profund pe Neveah, dar practicitatea lor a umbrit compasiunea. Micul oraș a jelit pierderea unui vecin iubit, iar Gianna a promis să onoreze memoria bunicii sale militând pentru condiții de trai mai bune pentru vârstnici.