„Mă Duc în Vacanță. Poți Avea Grijă de Pisica, Peștii și… Soțul Meu?” M-a Întrebat Prietena Mea

Naomi și cu mine eram prietene încă din facultate. Am împărtășit nenumărate amintiri, de la sesiuni de studiu târzii până la excursii spontane. Așa că atunci când m-a sunat într-o seară cu o rugăminte disperată, nu am putut să-i spun nu.

„Raluca, mă duc în vacanță săptămâna viitoare. Poți avea grijă de pisica mea, peștii și… soțul meu?” m-a întrebat, cu o voce plină de anxietate.

Am râs, crezând că e o glumă. „Soțul tău? Serios?”

„Da, serios,” a oftat Naomi. „Grigore este complet neajutorat când vine vorba de a avea grijă de el însuși. Uită să mănânce, darămite să hrănească pisica sau peștii.”

Am ezitat pentru un moment. Să am grijă de o pisică și de pești era una, dar să am grijă de Grigore? Asta era cu totul altceva. Dar Naomi era cea mai bună prietenă a mea și nu puteam să o dezamăgesc.

„Bine, adu-i aici,” am spus cu reticență.

A doua zi, Naomi a sosit cu un acvariu mare și un Grigore morocănos în remorcă. Pisica, o felină neagră și elegantă pe nume Miezul Nopții, o urma îndeaproape.

„Îți mulțumesc mult, Raluca,” a spus Naomi, dându-mi o îmbrățișare strânsă. „Mă întorc în două săptămâni. Doar asigură-te că Grigore mănâncă și nu dă foc casei.”

„Nicio problemă,” am răspuns, încercând să par mai încrezătoare decât mă simțeam.

Primele câteva zile au decurs fără probleme. Miezul Nopții era ușor de îngrijit, iar peștii necesitau atenție minimă. Grigore, însă, era altă poveste. Își petrecea majoritatea timpului tolănit pe canapea, uitându-se la TV sau jucându-se pe console. Abia vorbea cu mine și părea complet dezinteresat de orice altceva decât propria sa distracție.

Într-o seară, am decis să gătesc cina pentru noi. Am făcut spaghete cu chiftele, sperând să sparg gheața cu Grigore. În timp ce ne așezam la masă, am încercat să inițiez o conversație.

„Deci, Grigore, cum merge treaba?” am întrebat.

A ridicat din umeri. „La fel ca întotdeauna.”

Am continuat. „Ai vreun hobby sau interese?”

„Nu prea,” a răspuns el scurt.

Conversația s-a stins acolo și am mâncat în tăcere stânjenitoare. După cină, Grigore s-a retras în sufragerie în timp ce eu curățam bucătăria. Nu puteam să nu mă simt frustrată. Naomi îmi ceruse să am grijă de el, dar el făcea asta aproape imposibil.

Câteva zile mai târziu, lucrurile au luat o întorsătură neplăcută. M-am trezit într-o dimineață și am găsit acvariul tulbure și câțiva pești plutind fără viață la suprafață. Panica m-a cuprins când mi-am dat seama că uitasem să curăț acvariul și să schimb apa.

Am fugit la magazinul de animale pentru a cumpăra pești noi și provizii, sperând să rezolv situația înainte ca Grigore să observe. Când m-am întors acasă, l-am găsit stând pe canapea, nepăsător la haosul din jurul lui.

„Grigore, de ce nu ai spus nimic despre pești?” am întrebat exasperată.

A ridicat din umeri din nou. „Nu am observat.”

Nu-mi venea să cred. Cum putea cineva să fie atât de indiferent? Pe măsură ce zilele treceau, frustrarea mea creștea. Lipsa de responsabilitate și conștientizare a lui Grigore mă scotea din minți.

Într-o seară, am decis să-l confrunt. „Grigore, trebuie să începi să-ți asumi niște responsabilități pe aici. Naomi mi-a cerut să am grijă de tine, dar tu faci asta imposibil.”

S-a uitat la mine cu o expresie goală. „Nu ți-am cerut ajutorul.”

Cuvintele lui m-au durut, dar mi-au făcut și să realizez ceva important. Grigore nu era doar nesigur; era complet apatic. Indiferent cât de mult încercam să-l ajut, nu-i păsa.

Când Naomi s-a întors în sfârșit din vacanță, am fost ușurată să-i predau totul înapoi. Mi-a mulțumit din suflet și și-a cerut scuze pentru orice probleme cauzate de Grigore.

Când a plecat cu soțul ei, pisica și acvariul în remorcă, nu am putut să nu simt un sentiment de ușurare. Am făcut tot posibilul să o ajut pe Naomi, dar unii oameni erau dincolo de salvare.