„De Ziua Soțului Meu, Întreaga Lui Familie Apare Neinvitată, și Eu Rămân Blocată în Bucătărie Zile Întregi: Anul Acesta, Am Decis să Schimb Lucrurile”

În fiecare an, ca un ceasornic, ziua de naștere a soțului meu Andrei se transformă într-o reuniune de familie haotică. Familia lui are un talent de a apărea neinvitată, și cumva, întotdeauna cade pe mine să pregătesc un ospăț pentru toată lumea. Anul acesta, am decis că lucrurile trebuie să se schimbe.

Familia lui Andrei este mare și zgomotoasă. Mama lui, Elena, este liderul, orchestrând mereu aceste adunări improvizate. Apoi este fratele lui, Mihai, care își aduce cei trei copii, și sora lui, Ana, care nu ratează niciodată ocazia de a-și aduce noul iubit al lunii. Și să nu-l uităm pe vărul lui, Radu, care pare să aibă o nouă restricție alimentară în fiecare an.

În ultimii cinci ani, am petrecut cel puțin două zile în bucătărie înainte de ziua lui Andrei, gătind fără oprire. Fac totul de la zero—aperitive, feluri principale, deserturi. Este epuizant. Și ce primesc în schimb? O casă plină de oameni care nici măcar nu se obosesc să aducă un cadou sau să ajute la curățenie. Ei cred că prezența lor este suficientă.

Anul acesta, am decis să schimb abordarea. I-am spus lui Andrei că ar trebui să ieșim în oraș de ziua lui în loc să găzduim acasă. Era ezitant, dar a fost de acord când a văzut cât de stresată eram doar gândindu-mă la pregătiri.

Am făcut o rezervare la un restaurant frumos din centrul orașului și am informat familia lui că nu vom găzdui o petrecere anul acesta. Elena a fost prima care a sunat, cu vocea plină de dezamăgire.

„Dar venim întotdeauna de ziua lui Andrei,” a spus ea.

„Nu anul acesta,” i-am răspuns ferm. „Ieșim în oraș.”

Ziua de naștere a lui Andrei a sosit și am simțit un val de ușurare. Fără gătit, fără curățenie, fără a face față oaspeților neinvitați. Ne-am îmbrăcat frumos și ne-am îndreptat spre restaurant, așteptând cu nerăbdare o seară liniștită.

Dar liniștea nu era în cărți pentru noi. Când am intrat în restaurant, acolo erau—Elena, Mihai, Ana, Radu și toți copiii lor. Făcuseră o rezervare pe numele Elenei și erau deja așezați la o masă mare.

„Surpriză!” au strigat toți când am intrat.

Am simțit cum mi se strânge stomacul. Andrei s-a uitat la mine cu scuze în privire dar nu a spus nimic. Eram prinși.

Seara a mers din rău în mai rău. Personalul restaurantului era copleșit de grupul nostru mare și serviciul era lent. Radu s-a plâns că meniul nu acomodează ultima sa modă alimentară. Copiii lui Mihai alergau prin restaurant, provocând haos. Noul iubit al Anei s-a certat cu chelnerul despre selecția de vinuri.

Și Elena? Ea s-a comportat ca și cum ne-ar fi făcut un favor organizând această „surpriză”. A avut chiar tupeul să mă întrebe de ce arăt atât de supărată.

Până la sfârșitul serii, eram epuizată și frustrată. Am plătit nota—da, am ajuns să plătim pentru toată lumea—și ne-am îndreptat spre casă în tăcere.

Când am intrat pe ușa casei noastre, nu mi-am mai putut reține lacrimile. Andrei a încercat să mă consoleze, dar am văzut că era la fel de înfrânt ca și mine.

„Am crezut că anul acesta va fi diferit,” am spus printre lacrimi.

„Și eu,” a răspuns el încet.

În acel moment, am realizat că unele lucruri poate nu se vor schimba niciodată. Familia lui Andrei va fi întotdeauna intruzivă și lipsită de considerație. Și atâta timp cât voi fi căsătorită cu el, va trebui să găsesc o modalitate de a face față.

A doua dimineață m-am trezit devreme și am mers în bucătărie. În ciuda tuturor lucrurilor, am început să pregătesc micul dejun pentru Andrei. Pentru că, chiar dacă familia lui poate nu se va schimba niciodată, dragostea mea pentru el nu se va schimba niciodată.