Am aflat că soțul mă înșela când eram însărcinată. Cu un nou-născut în brațe și fără casă, am ales să rămân — dar nu în aceleași condiții

— Să nu mă mai cauți când e nevastă-ta lângă tine. Mi-e dor de seara de după ecografie.

Mesajul a apărut pe telefonul lui Andrei în timp ce încălzeam laptele muls. Matei dormea în pătuț, cu pumnii lângă obraji. Avea șapte săptămâni. Eu încă nu puteam să strănut fără să mă doară operația.

Am rămas cu biberonul în apă până m-a fript la degete.

Andrei a ieșit din baie și mi-a văzut fața.

— Ce-ai citit?

Nu m-a întrebat de ce plâng. Asta mi-a spus destul.

I-am întins telefonul. S-a așezat pe scaun, apoi s-a ridicat imediat.

— Irina, lasă-mă să-ți explic.

— Care ecografie?

Se uita spre pătuț.

— Care, Andrei?

Era cea din luna a șaptea. Seara în care îmi spusese că avea inventar la depozit. Eu mâncasem pâine cu brânză, singură, și îi trimisesem o filmare cu burta mișcându-se. Îmi răspunsese cu o inimioară.

O chema Oana. Lucraseră împreună. La început a zis că fusese o singură dată. După o oră, erau trei întâlniri. După încă una, recunoștea că se văzuseră aproape două luni.

Când Matei a început să plângă, m-am dus la el. Îl țineam la piept și mă uitam la soțul meu ca la un om intrat din greșeală în casă.

— Fă-i laptele, i-am spus. Nu mai pot să stau în picioare.

În noaptea aceea am vrut să plec. Am scos geanta de maternitate și am pus în ea șase body-uri. Apoi m-am oprit.

Unde?

Garsoniera era a lui, cumpărată înainte de căsătorie. Mama locuia cu fratele meu și cei doi copii ai lui într-un apartament cu două camere. Eu lucrasem cu contracte scurte, iar banii puși deoparte se duseseră pe analize, medicamente și lucrurile copilului. Dosarul pentru indemnizație încă aștepta un act de la fostul angajator.

Aveam o sută optzeci de lei în cont.

Am sunat-o pe mama dimineața.

— Vino aici, ne înghesuim, mi-a spus întâi.

Pe urmă a tăcut.

— Dar gândește-te bine. Să nu crească băiatul fără tată.

Am închis fără să mă cert. N-aveam putere să-i explic că băiatul avea tată și dacă eu nu mai eram soția lui.

Pe Oana am întâlnit-o după cinci zile, într-o cafenea de lângă piață. Matei rămăsese cu mama. Îmi tremura piciorul sub masă.

— Știai că sunt însărcinată?

A învârtit lingurița, deși cafeaua era goală.

— Mi-a spus că voi nu mai sunteți… că stați împreună pentru copil.

— Copilul nici nu se născuse.

A lăsat lingurița jos.

Nu m-am ridicat s-o lovesc. N-am țipat. O parte din mine venise pregătită pentru asta, dar în fața mea era o femeie care evitase să întrebe prea multe și un bărbat care mințise acasă și acolo.

— Nu eu ți-am făcut promisiuni, a spus.

— Știu. De la el cer socoteală. Pe tine te-am întrebat dacă știai.

— Da.

Atât. Adevărul încăpea într-un cuvânt și tot mă lăsase fără aer.

Andrei a acceptat să mergem la un psiholog de cuplu. La prima ședință a vorbit despre stres, rate și faptul că mă simțise departe.

— Eram însărcinată, nu plecată din țară, am izbucnit.

Psiholoaga l-a oprit când a încercat să explice din nou prin oboseala noastră. L-a întrebat ce alegeri făcuse el. Pentru prima dată, n-a mai avut un răspuns pregătit.

Am mers de patru ori. Nu s-a reparat nimic spectaculos. Eu plângeam uneori în autobuz, la întoarcere. El începuse să se trezească noaptea pentru copil fără să aștepte să-l împing cu cotul.

I-am spus că rămân să încercăm, nu că am iertat.

Am cerut să rupă orice legătură cu Oana, să nu mai șteargă mesaje și să răspundă sincer, chiar când adevărul îl făcea să arate rău. Să continuăm ședințele. Să împărțim îngrijirea lui Matei și să am acces la banii familiei, nu să cer pentru fiecare pachet de scutece.

Mi-am făcut și un plan al meu: un cont separat, câteva cliente pentru retușuri, apoi lucru când voi putea. Nu voiam ca următoarea mea decizie să depindă de o sută optzeci de lei.

Au trecut patru luni. Uneori îl văd legănând copilul și îmi vine să mă apropii. Alteori îi luminează telefonul și mi se strânge stomacul.

Încă nu știu dacă rămânerea mea va salva căsnicia. Dar dacă, într-o zi, voi pleca, vreau să știu că am putut alege — nu că am așteptat să fiu aleasă.