„Nora Alege o Zi la Spa în Locul Petrecerii de Ziua Bunicului: Este Ziua Specială a Bunicului”

Ion stătea în fotoliul său preferat, cel cu pielea uzată și scârțâitul reconfortant, privind invitația pentru petrecerea sa de 70 de ani. Ar fi trebuit să fie o ocazie plină de bucurie, o reuniune a familiei și prietenilor pentru a sărbători acest moment important. Dar pe măsură ce citea lista de RSVP-uri, inima i se strângea. Nora sa, Ariana, refuzase invitația.

Ariana fusese întotdeauna un mister pentru Ion. Era căsătorită cu fiul său, Ștefan, și aveau o fiică frumoasă pe nume Eliza. La cinci ani, Eliza era lumina ochilor lui Ion. Îi plăcea să petreacă timp cu ea, să o învețe să pescuiască, să-i spună povești despre copilăria lui și să-i vadă ochii strălucind de uimire.

Dar Ariana avea alte planuri. Decisese că avea nevoie de o zi pentru ea însăși, o zi de relaxare și răsfăț. Așa că și-a rezervat o zi la un spa de lux, completată cu masaje, tratamente faciale și un prânz gourmet. Când Ștefan i-a spus lui Ion despre decizia Arianei, acesta a încercat să fie înțelegător.

„Toată lumea are nevoie de o pauză din când în când,” spusese Ștefan, încercând să justifice alegerea soției sale.

„Dar este ziua mea de 70 de ani,” răspunsese Ion, incapabil să-și ascundă durerea din voce. „Voiam ca toată familia să fie aici.”

Ștefan promisese să o aducă pe Eliza la petrecere, dar nu era același lucru. Ion o voia și pe Ariana acolo. Voia ca toată familia să fie împreună, sărbătorind ziua lui specială.

Ziua petrecerii a sosit și Ion a încercat să afișeze un chip curajos. Casa era plină de râsete și discuții pe măsură ce prietenii și familia se adunau pentru a sărbători. Dar de fiecare dată când se uita în jurul camerei, nu putea să nu observe absența Arianei.

Eliza era acolo, desigur, alergând cu verii ei și distrându-se de minune. Dar chiar și ea părea să simtă că lipsește ceva. La un moment dat, a venit la Ion și l-a tras de mânecă.

„Bunicule, unde e mami?” a întrebat ea, cu ochii mari și albaștri plini de confuzie.

Ion s-a aplecat la nivelul ei și a încercat să explice. „Mami avea nevoie de o zi de relaxare,” a spus el blând. „A mers la un spa.”

Eliza s-a încruntat. „Dar e ziua ta,” a spus ea. „Ar trebui să fie aici.”

Ion a îmbrățișat-o strâns, simțind un nod în gât. „Știu, draga mea,” a spus el încet. „Știu.”

Pe măsură ce petrecerea continua, Ion a încercat să se bucure. A râs la glume, a împărtășit povești cu vechi prieteni și chiar a suflat în lumânările de pe tortul de ziua lui cu Eliza alături. Dar era o umbră peste celebrare, un sentiment că lipsește ceva.

Mai târziu în acea seară, după ce toată lumea plecase și casa era din nou liniștită, Ion stătea singur în fotoliul său. Se gândea la Ariana la spa, bucurându-se de masaje și tratamente faciale în timp ce el își sărbătorea ziua fără ea. Nu putea să nu simtă un fior de resentiment.

Știa că toată lumea are nevoie de timp pentru ei înșiși, dar nu putea scăpa de sentimentul că decizia Arianei fusese egoistă. Era ziua lui de 70 de ani, un moment important pe care îl așteptase ani de zile. Și ea alesese să-l petreacă departe de familie.

Pe măsură ce stătea acolo în casa liniștită, Ion și-a dat seama că aceasta era doar una dintre multele dezamăgiri pe care le întâmpinase de-a lungul anilor. Viața era plină de ele, momente când lucrurile nu mergeau conform planului, când oamenii te dezamăgeau.

A suspinat și a închis ochii, încercând să găsească puțină pace în tăcere. Dar durerea persista, un memento că chiar și în zilele speciale, viața putea fi complicată și imperfectă.