„Ori pleacă fratele tău, ori plec eu cu copiii.” Seara în care soțul meu a trebuit să aleagă ce familie vrea să salveze

— Pune banii înapoi, am spus, răsturnând plicul gol pe masa din bucătărie.

Radu nici n-a ridicat ochii. Fratele lui, Sorin, mesteca ultima felie de cașcaval cumpărată pentru pachetele copiilor.

— Iar începi cu circul? a mormăit Sorin. Parcă țineți aur în casa asta.

Erau șase sute de lei. Banii pentru ghetele Marei și pentru întreținere. Îi numărasem cu o seară înainte, după ce adormiseră copiii.

Atunci am tras scaunul și m-am așezat. Îmi tremurau picioarele prea tare ca să mai stau dreaptă.

Sorin venise la noi „pentru două săptămâni”, după ce proprietarul îl dăduse afară din garsonieră. Trecuseră patru luni. Dormea în sufragerie, într-un apartament cu trei camere în care până și uscătorul de rufe ne încurca trecerea.

Eu lucram la o brutărie, de la cinci dimineața. Radu era electrician. Aveam rată, doi copii și o mașină pe care o porneam cu rugăciuni când venea frigul.

Sorin avea treizeci și patru de ani și mereu aceeași explicație: nu găsea ceva „pe măsura lui”.

La început i-am spălat hainele. I-am lăsat mâncare în cuptor. Mi-am spus că omul trece printr-o perioadă proastă.

Apoi a început să-mi spună că fac ciorba prea acră și că o femeie adevărată nu-și lasă bărbatul să spele vase.

Radu râdea încurcat.

— Nu-l băga în seamă. Așa e el.

Numai că eu trebuia să trăiesc cu acel „așa e el”.

Într-o joi, Mara m-a întrebat de ce unchiul poate să țipe la mine, dacă ea n-are voie să vorbească urât.

N-am știut ce să-i răspund. I-am îndreptat gulerul și m-am dus în baie, să nu mă vadă plângând.

Când îi ceream lui Radu să discute cu fratele lui, suna mama lor, doamna Rodica.

— Familia trebuie să se ajute, Elena. Nu dai omul afară ca pe-un câine.

— Dar pe mine cine mă ajută?

— Tu ai serviciu. El n-are pe nimeni.

Avea o mamă într-o casă cu trei camere și o soră, Cristina, care îmi trimitea mesaje despre răbdare. Niciuna nu-l putea găzdui. La mama lui era prea departe de oraș. La sora lui deranja programul băiatului.

La noi, aparent, copiii puteau să-și facă temele cu televizorul urlând.

În seara plicului gol, am cerut să văd buzunarele lui Sorin.

A împins farfuria.

— Vezi-ți de treabă, femeie.

Radu s-a ridicat atunci, dar nu spre el.

— Elena, ajunge. I-am dat eu banii.

M-am uitat la mâinile lui. Avea încă urme negre de la cabluri pe degete.

— Din plicul copiilor?

— Avea o datorie. Îi trebuiau urgent.

— Și de ce nu mi-ai spus?

N-a răspuns.

Nu era prima dată când dispăreau sume mici. Douăzeci, cincizeci de lei. Începusem să mă îndoiesc de mine, să verific bonuri, să refac socoteli noaptea.

— Tot tu ai luat și restul?

— Nu tot, a zis încet.

Sorin și-a aprins o țigară lângă geamul întredeschis. Nici măcar nu părea speriat.

M-am dus în camera copiilor și am scos geanta mare de pe dulap.

Radu a venit după mine.

— Nu poți să pleci pentru niște bani.

— Nu plec pentru bani. Plec fiindcă am ajuns să-mi ascund salariul în propria casă.

Am pus două pijamale în geantă. Pe urmă le-am scos. Nu mai știam ce fac, sincer.

— Ori pleacă el în seara asta, ori merg cu copiii la ai mei. Și nu mă întorc doar pentru că îmi promiți că vorbești cu el.

Telefonul lui a început să sune. Mama lui.

A răspuns pe difuzor, din greșeală sau poate nu.

— Cristina mi-a spus ce se întâmplă! Dacă îți alungi fratele, să uiți că mai ai mamă!

Radu s-a așezat pe marginea patului. Mult timp s-a auzit doar respirația ei.

— Mamă, în seara asta vine la tine.

Au urmat țipete. El a închis.

Sorin a plecat trântind ușa, cu sacoșele pe care i le pregătisem la venire. Radu i-a plătit taxiul din portofelul lui.

Eu tot am mers cu copiii la părinți trei nopți. Aveam nevoie să dorm fără să ascult fiecare zgomot din sufragerie.

M-am întors după ce am vorbit despre bani, despre mama lui și despre ce nu mai accept. Radu mi-a pus cei șase sute de lei înapoi în plic. Nu ne-a reparat căsnicia, dar a fost un început.

Încă mă întreb de ce a trebuit să ajung cu geanta la ușă ca să fiu auzită.

Oare ceream să aleagă între două familii sau doar să nu o mai sacrifice pe a noastră?