Soțul m-a lovit când abia mă țineam pe picioare, iar soacra mi-a spus să am răbdare. A doua zi, tata a venit cu o sacoșă să-mi ia lucrurile
— Ridică-te, că nu ești pe moarte! a strigat Andrei, smulgându-mi pătura.
Aveam febră și cămașa lipită de spate. Când am încercat să ajung la paharul cu apă, m-a apucat de braț. I-am spus că mă doare. Atunci m-a lovit peste față.
Din ușă, mama lui a oftat.
— Dacă nu l-ai mai întărâta… Și el vine obosit de la serviciu.
M-am uitat la ea cu mâna pe obraz. Ținea o farfurie cu două felii de cozonac. Îmi amintesc farfuria aceea mai bine decât lovitura.
Locuiam de șase ani în casa socrilor, lângă Buzău. La început fusese o soluție „până strângem pentru avans”. Salariul meu de vânzătoare intra aproape tot în renovări, facturi și cumpărături. Casa rămânea a lor. Până și mașina de spălat cumpărată în rate pe numele meu devenise, în vorbele soacrei, „mașina noastră”.
Viorica îmi verifica sacoșele când veneam din oraș.
— Iar ți-ai luat cremă? Pentru copii nu puneți nimic deoparte?
Nu aveam copii. La început îmi dorisem. După o vreme, mă rugam în fiecare lună să nu rămân însărcinată.
Andrei nu fusese așa din prima. Îmi aducea covrigi calzi, mă aștepta la terminarea schimbului. Apoi au venit întrebările despre colegi, verificatul telefonului, banii ceruți la salariu. Prima împingere am numit-o nervi. A doua oară am spus că poate țipasem și eu.
Cât de ușor ajungi să vorbești împotriva ta.
În săptămâna aceea făcusem pneumonie. Medicul îmi dăduse tratament și concediu medical. Viorica spunea că mă prefac fiindcă venise vremea curățeniei de Paști.
După lovitură, am rămas întinsă până i-am auzit plecând în curte. Mi-am găsit telefonul sub pernă și am sunat-o pe mama.
— Poți să veniți după mine?
— Ce s-a întâmplat?
Am încercat să spun „nimic”. Mi-a ieșit un plâns urât, cu sughițuri și tuse.
Tata a ajuns într-o oră. Nu avea valiză, doar două sacoșe mari, din acelea ținute în portbagaj pentru piață.
Andrei s-a pus în dreptul ușii dormitorului.
— Acum faci circ și cu ai tăi?
Tata nu s-a apropiat de el.
— Își ia actele și hainele. Dă-te la o parte.
Mă așteptasem să mă întrebe ce făcusem eu înainte. Nu m-a întrebat.
Am plecat în papuci. În sacoșă aveam medicamentele, buletinul și trei schimburi. Certificatul de căsătorie l-am luat aproape fără să gândesc. Mai târziu mi-a trebuit la divorț.
La ai mei, mama mi-a schimbat fața de pernă fiindcă transpirasem. Atât. Nu mi-a cerut explicații în noaptea aceea.
Dimineața, telefonul avea douăzeci și șapte de apeluri pierdute.
Andrei trimisese întâi: „Te iubesc, hai acasă.” După două ore: „Dacă mă faci de râs, să nu mai calci aici.”
Am citit mesajele de mai multe ori. Încă mă gândeam cum să-i răspund fără să-l înfurii.
Duminică a venit Viorica, împreună cu o mătușă de-a lui. Au pus pe masă o cutie cu prăjituri.
— Toate familiile au probleme, a început ea. Trebuie răbdare. Nici eu n-am trăit numai în puf.
— M-a lovit când eram bolnavă.
— O palmă nu-i motiv să distrugi o căsnicie.
Mama a împins cutia înapoi spre ele.
— Luați-le. Nu ne trebuie.
Mătușa s-a întors spre tata.
— Dumneata ești bărbat. Spune-i și dumneata ceva.
Tata s-a uitat la vânătaia de pe brațul meu.
— Am tot spus că nu mă bag între soți. Uite unde am ajuns.
După ce au plecat, mi-a cerut iertare. Atunci am plâns cel mai tare.
N-am devenit curajoasă peste noapte. La ușa cabinetului avocatei am vrut să mă întorc. Mi-era rușine, îmi făceam socoteli, mă întrebam cine o să mă mai vrea. Auzeam vocea lui Andrei chiar și când nu era lângă mine.
Am intrat totuși. Am povestit ce se întâmplase, apoi am mers la poliție. La scurt timp, am depus cererea de divorț.
Lucrez din nou. Pun bani deoparte pentru chirie, câte puțin. Ratele mașinii de spălat încă le plătesc eu, deși a rămas la ei.
Andrei spune rudelor că mama mi-a băgat prostii în cap. Viorica zice că mi-am ales libertatea în locul familiei.
Eu încă tresar când cineva ridică vocea. Dar seara pot să las telefonul pe masă fără să mă tem că va trebui să dau explicații.
Mi-a trebuit mult să plec. De ce i se cere mereu răbdare celui care îndură, și atât de rar celui care lovește să se oprească?