Părinții m-au măritat pentru 18.000 de lei. Când au venit să mai ceară bani, omul ales de ei a lăsat hotărârea în mâinile mele

— Să-i spui bărbatului tău că ne trebuie încă zece mii. Până vineri, a zis tata, împingând cana cu ceai spre marginea mesei.

Mama își răsucea colțul baticului. Eu țineam o farfurie udă în mâini. Din camera alăturată se auzea televizorul, dar știam că Dumitru îl dăduse mai încet.

— Nu-i cer, am spus.

Tata s-a ridicat atât de repede, încât scaunul a zgâriat dușumeaua.

— Acum faci pe doamna? Ai uitat de unde ai plecat?

Nu uitasem. Tocmai asta mă ținuse trează aproape în fiecare noapte.

Cu opt luni înainte, aveam douăzeci și doi de ani, două clase de liceu terminate și un salariu mic la magazinul din comună. Îi dădeam mamei aproape toți banii. Fratele meu încă mergea la școală, tata nu mai putea lucra pe șantier după o căzătură, iar datoriile se adunaseră.

Într-o duminică, mama m-a trimis să îmbrac rochia albastră.

— Vine Dumitru la masă.

Avea patruzeci și nouă de ani. Era văduv, repara utilaje agricole și avea casă cu baie înăuntru. Așa îl prezenta mama: întâi baia, apoi omul.

După masă, l-am auzit pe tata în tindă:

— Optsprezece mii ne-ar scoate din necaz. Fata e gospodină, nu umblă haihui.

M-am lipit de perete. Nu mi-am auzit numele. Doar suma.

Dumitru a răspuns ceva încet. Seara, mama s-a așezat pe patul meu.

— N-o să-ți fie rău. E om așezat.

— Dar eu nu vreau să mă mărit.

A început să plângă. Mi-a vorbit despre rate, despre medicamente, despre fratele meu care purta ghetele dezlipite. Trei săptămâni am auzit aceleași lucruri. Până și mătușa mi-a spus că dragostea nu ține de foame.

La starea civilă am spus „da”. Nimeni nu m-a ținut de braț. Numai că, în capul meu, dacă spuneam „nu”, ai mei rămâneau fără casă și tot eu eram vinovată.

În sat s-a aflat de bani înainte să se usuce cerneala pe certificat.

La pâine, două femei au tăcut când am intrat. Una a șoptit totuși destul de tare:

— Și-au dat fata ca pe vițea.

Mi-a fost rușine mie. Lor nu părea să le fie.

În prima seară, Dumitru mi-a arătat camera dinspre grădină.

— Aici poți să stai. Cheia e în ușă.

Eu rămăsesem lângă geamantan.

— Tata ți-a luat bani.

Și-a frecat palmele, cu privirea în podea.

— Știu cum arată. Am vrut familie și m-am făcut că nu văd cât de tare te împing. N-a fost drept.

N-am avut încredere în vorbele lui. Am încuiat ușa multe nopți. El bătea înainte să intre, nu-mi controla telefonul și nu întreba de ce cheltuisem douăzeci de lei.

La început, mă trezeam înaintea lui și frecam aragazul chiar dacă era curat. Simțeam că trebuie să-mi plătesc locul acolo.

Într-o dimineață mi-a luat buretele din mână.

— Elena, ai voie și să stai jos.

Am plâns atunci, prostește, cu mănușile de cauciuc pe mâini.

Mai târziu i-am spus că voiam să termin liceul. Găsisem un program cu frecvență redusă în Bacău. A adus un caiet și am socotit transportul, taxele, câte ture puteam lua la serviciu.

Nu mi-a promis că rezolvă el tot. M-a întrebat ce puteam face eu și unde aveam nevoie de ajutor.

Apoi au venit ai mei după cei zece mii.

Dumitru a apărut în ușa bucătăriei.

— Elena hotărăște dacă vrea să vă ajute. Eu alți bani nu dau.

Tata s-a întors spre mine.

— După câte-am făcut pentru tine…

Am pus farfuria pe masă. Îmi tremurau degetele.

— Ai luat bani când m-am măritat. Nu mai plătesc eu datoriile voastre cu viața mea.

Mama a început să plângă. Pentru prima dată, n-am alergat s-o împac.

Au plecat spunând că nu mai au fată.

Două luni mai târziu, m-am mutat într-o cameră închiriată în Bacău. Lucram la o brutărie și mergeam la cursuri. Chiria îmi lua aproape jumătate din salariu.

Dumitru m-a ajutat cu bagajele. Nu divorțaserăm, dar aveam nevoie să aflu ce simțeam departe de sat, de recunoștință și de frică.

— Nu știu dacă mă întorc, i-am spus.

A dat din cap și mi-a lăsat cheia casei pe masă.

Încă mă doare că mama nu mă sună. Dar când deschid caietul seara, la masa mea șubredă, nu mai simt că trebuie să cer voie.

Oare poți să-ți iubești părinții și totuși să nu-i mai lași să hotărască pentru tine? Eu încă învăț cum.