„În Loc Să Își Îngrijească Propriul Copil, S-a Întors Către Mama Lui: Prietena Mea Mi-a Spus Că E Vina Mea”
Ana, o tânără mamă de 29 de ani, a fost întotdeauna genul de persoană care pune pe alții înaintea ei. Era în concediu de maternitate, având grijă de nou-născutul ei, Gabriel. Ana și-a dorit mereu să fie partenera perfectă pentru soțul ei, Andrei. Credea că, gestionând totul singură, ar putea să-i facă viața lui Andrei mai ușoară și relația lor mai puternică. Dar după ce s-a născut Gabriel, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.
La început, Ana și Andrei erau extrem de fericiți de venirea pe lume a fiului lor. Petrecuseră luni întregi pregătind camera copilului, cumpărând haine pentru bebeluș și citind cărți despre parenting. Ana își imaginase că vor împărți responsabilitățile părintești în mod egal. Totuși, realitatea s-a instalat rapid și Ana s-a trezit purtând cea mai mare parte a poverii.
Andrei, care lucra ore lungi la serviciu, a început să se distanțeze de responsabilitățile paternității. Venea acasă târziu, adesea obosit și iritat, și își petrecea serile uitându-se la televizor sau jucând jocuri video. Ana, pe de altă parte, era epuizată de grija pentru Gabriel zi și noapte. Abia avea timp să mănânce sau să facă un duș, cu atât mai puțin să se odihnească.
Într-o seară, după o zi deosebit de grea, Ana a încercat să vorbească cu Andrei despre cât de copleșită se simțea. „Andrei, am nevoie de ajutorul tău cu Gabriel. Nu pot face asta singură,” a implorat ea.
Andrei a oftat și a privit-o cu iritare. „Ana, eu lucrez toată ziua. Cel puțin poți avea grijă de copil. Nu e chiar atât de greu,” a răspuns el disprețuitor.
Ana a simțit un val de durere și frustrare. Sperase la înțelegere și sprijin, dar în schimb s-a simțit și mai izolată. A decis să se confeseze celei mai bune prietene, Lidia, care fusese întotdeauna o sursă de confort și sfaturi.
„Lidia, nu știu ce să fac. Andrei nu mă ajută deloc cu Gabriel. Sunt epuizată,” a spus Ana cu voce tremurândă.
Lidia a ascultat răbdătoare și apoi a spus: „Ana, trebuie să te impui. Nu e corect să faci totul singură. Trebuie să-l faci pe Andrei să înțeleagă că parenting-ul este o responsabilitate comună.”
Îmbărbătată de cuvintele Lidiei, Ana a decis să mai aibă o discuție cu Andrei. A așteptat până când Gabriel a adormit și apoi s-a apropiat de el.
„Andrei, trebuie să vorbim. Nu pot continua să fac asta singură. Am nevoie să fii mai implicat cu Gabriel,” a spus Ana ferm.
Andrei a privit-o cu o expresie greu de citit. „Bine, dacă nu poți face față, o voi ruga pe mama să ne ajute,” a spus el rece.
Ana a fost luată prin surprindere. Sperase la un răspuns diferit, dar în schimb Andrei alesese să-și delegheze responsabilitățile către mama lui. A doua zi, mama lui Andrei, Ioana, a sosit pentru a ajuta cu Gabriel. Deși Ioana era amabilă și de ajutor, Ana nu putea scăpa de sentimentul de dezamăgire și trădare.
Săptămânile s-au transformat în luni și situația nu s-a îmbunătățit. Andrei continua să se distanțeze și Ana se simțea mai singură ca niciodată. A încercat să vorbească din nou cu el, dar fiecare conversație se termina în frustrare și lacrimi.
Într-o zi, Lidia a vizitat-o pe Ana și a observat tensiunea pe chipul prietenei sale. „Ana, meriți mai mult decât asta. Nu poți continua să-ți sacrifici bunăstarea pentru cineva care nu te apreciază,” a spus Lidia blând.
Ana știa că Lidia avea dreptate, dar gândul de a-l părăsi pe Andrei și de a-l crește pe Gabriel singură era terifiant. Se simțea prinsă într-un ciclu de epuizare și disperare.
Pe măsură ce timpul trecea, sănătatea Anei începea să se deterioreze. Era constant obosită și sănătatea ei mentală suferea. În ciuda celor mai bune eforturi ale sale, nu reușea să-l facă pe Andrei să înțeleagă importanța rolului său ca tată.
În cele din urmă, Ana și-a dat seama că trebuia să ia o decizie dificilă pentru binele ei și al viitorului lui Gabriel. A decis să-l părăsească pe Andrei și să se mute la părinții ei, care i-au oferit sprijinul și dragostea de care avea disperată nevoie.
Deși a fost o alegere dureroasă și provocatoare, Ana știa că era cea corectă. Sperase că într-o zi Andrei va realiza importanța de a fi un tată prezent și sprijinitor. Până atunci, ea se va concentra pe reconstruirea vieții sale și pe oferirea celui mai bun viitor posibil pentru Gabriel.