„Socru-meu A Plecat pentru O Altă Femeie. Acum Soacra Mea Cere Bani de la Soțul Meu pentru Reparații la Casă”

Când eu și Andrei ne-am căsătorit, eram plini de vise și aspirații. Amândoi abia terminasem facultatea, gata să cucerim lumea împreună. Am avut o nuntă modestă, la care au participat doar familia și prietenii apropiați. Printre ei se numărau și părinții lui Andrei, Ion și Maria, care păreau susținători dar distanți.

Ion și Maria dețineau două case. Ei locuiau într-una și o închiriau pe cealaltă. Speram că ne-ar putea oferi un ajutor, poate chiar să ne lase să stăm în casa închiriată până ne-am putea permite una proprie. Dar Maria a fost clară de la început: „Nu contați pe ajutorul nostru, descurcați-vă singuri!”

Am fost surprinși de franchețea ei. Andrei a încercat să o convingă, explicând că aveam nevoie doar de puțin ajutor pentru a începe. Dar Maria a fost fermă. „Am muncit din greu pentru ceea ce avem,” a spus ea. „Trebuie să faceți la fel.”

Așa că am făcut-o. Am găsit un apartament mic într-un cartier mai puțin ideal și am început să ne construim viața împreună. Andrei lucra ore lungi la serviciu, iar eu luam proiecte freelance pentru a ne descurca. A fost greu, dar am reușit.

Câțiva ani după căsătorie, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Ion a părăsit-o pe Maria pentru o altă femeie. Vestea a șocat pe toată lumea, mai ales pe Maria. Ea era devastată și se lupta să facă față trădării. Andrei a încercat să fie alături de ea, dar era dificil să echilibreze responsabilitățile de la serviciu și de acasă.

Într-o zi, Maria l-a sunat pe Andrei plângând. „Am nevoie de ajutorul tău,” a spus ea. „Casa are nevoie de reparații și nu-mi permit singură.” Andrei era sfâșiat. Vroia să-și ajute mama, dar noi abia ne descurcam.

Am discutat îndelung despre asta. I-am reamintit lui Andrei de cuvintele Mariei când ne-am căsătorit: „Nu contați pe ajutorul nostru.” Părea nedrept ca acum să ceară ajutor financiar când ea refuzase să ne ajute în momentul nostru de nevoie.

Dar Andrei nu putea să-și întoarcă spatele mamei sale. A decis să-i dea niște bani din economiile noastre, chiar dacă asta însemna să amânăm planurile noastre de a cumpăra o casă proprie. I-am susținut decizia, dar era greu să nu simt resentimente.

Pe măsură ce timpul trecea, cererile Mariei creșteau. Avea nevoie de mai mulți bani pentru diverse cheltuieli, iar Andrei se simțea obligat să o ajute de fiecare dată. Economiile noastre s-au diminuat, iar visul de a avea propria noastră casă părea mai îndepărtat ca niciodată.

Tensiunea a afectat căsnicia noastră. Ne certam mai des, iar stresul situației financiare apăsa greu asupra amândurora. Simțeam că eram blocați într-un ciclu nesfârșit de a da fără a primi vreun sprijin în schimb.

Într-o seară, după o altă ceartă aprinsă despre bani, Andrei a cedat. „Nu știu ce să fac,” a spus el, cu lacrimi curgându-i pe față. „Nu mai pot continua așa.”

L-am ținut strâns în brațe, simțind greutatea luptelor noastre apăsând asupra noastră. Am încercat atât de mult să ne construim o viață împreună, dar părea că eram constant trași în direcții diferite.

În cele din urmă, nu am reușit niciodată să economisim suficient pentru o casă proprie. Tensiunea financiară și povara emoțională și-au pus amprenta asupra relației noastre. Ne-am îndepărtat unul de celălalt, incapabili să găsim drumul înapoi către dragostea și speranța pe care le împărțeam odată.

Viața ne-a jucat într-adevăr trucuri crude, lăsându-ne cu vise spulberate și inimi frânte.