„Soțul Meu și-a Aducut Amanta Acasă În Timp ce Fiul Nostru Era în Spital: Când I-am Spus Mamei, Nu M-a Susținut”

Întotdeauna am crezut că eu și Andrei aveam o căsnicie perfectă. Ne-am cunoscut la facultate, iar relația noastră a înflorit rapid. Andrei era fermecător, știa întotdeauna ce să spună pentru a mă face să mă simt specială. Nunta noastră a fost un vis devenit realitate, iar un an mai târziu, l-am întâmpinat pe fiul nostru, Mihai, în lume. Andrei era în culmea fericirii că devenise tată, și pentru o vreme, totul părea perfect.

Dar viața are un mod de a ne arunca provocări când ne așteptăm mai puțin. Mihai a fost diagnosticat cu o afecțiune respiratorie severă când avea doar trei ani. Spitalul a devenit a doua noastră casă pe măsură ce navigam prin nenumărate tratamente și nopți nedormite. La început, Andrei era susținător, dar pe măsură ce lunile treceau, am observat o schimbare în el. A devenit distant, petrecând mai mult timp la muncă și mai puțin timp cu Mihai și cu mine.

Într-o noapte, starea lui Mihai s-a înrăutățit și a trebuit să-l ducem de urgență la spital. A fost una dintre cele mai înfricoșătoare nopți din viața mea. L-am sunat pe Andrei de mai multe ori, dar nu a răspuns. Am presupus că era ocupat cu munca și că ni se va alătura mai târziu. Puțin știam că era ocupat cu altceva—sau mai degrabă cu altcineva.

După o noapte lungă la spital, starea lui Mihai s-a stabilizat și ni s-a permis să mergem acasă. Epuizată dar ușurată, ne-am întors acasă. Când am deschis ușa de la intrare, am fost întâmpinată de o priveliște neașteptată: Andrei și o femeie pe care nu o mai văzusem niciodată stăteau pe canapeaua noastră, râzând și bând vin.

Inima mi-a căzut. Am simțit un amestec de furie, trădare și neîncredere. „Andrei, cine este aceasta?” am întrebat cu vocea tremurândă.

El s-a uitat la mine cu o răceală pe care nu o mai văzusem niciodată înainte. „Ana-Maria, aceasta este Elena,” a spus el nepăsător. „Este o prietenă.”

„O prietenă?” am repetat, ridicând vocea. „Ai adus-o aici în timp ce fiul nostru era în spital?”

Andrei a ridicat din umeri. „Aveam nevoie de o pauză,” a spus el indiferent.

Nu-mi venea să cred ce auzeam. L-am luat pe Mihai și am plecat din casă, mintea mea fiind plină de gânduri de trădare și durere. Am condus până la casa mamei mele, sperând să găsesc confort și susținere.

Când i-am spus mamei ce s-a întâmplat, m-a privit cu dezamăgire. „Ana-Maria, trebuie să înțelegi că bărbații au nevoi,” a spus ea calm. „Poate dacă ai fi fost mai atentă cu Andrei, asta nu s-ar fi întâmplat.”

Cuvintele ei au fost ca o palmă peste față. În loc de susținerea de care aveam disperată nevoie, am fost întâmpinată cu vinovăție. Nu-mi venea să cred că propria mea mamă ținea partea lui Andrei.

Simțindu-mă complet singură, am decis să depun cererea de divorț. Procesul a fost lung și dureros, dar a fost singura modalitate de a mă proteja pe mine și pe Mihai de alte suferințe. Andrei s-a mutat cu Elena la scurt timp după separarea noastră, iar relația mea cu mama a devenit tensionată.

Viața după divorț a fost provocatoare. Să fii mamă singură pentru un copil cu probleme de sănătate a fost epuizant atât fizic cât și emoțional. Dar în ciuda tuturor lucrurilor, Mihai a devenit sursa mea de putere. Reziliența și curajul lui m-au inspirat să merg mai departe.

Au trecut ani de la acea noapte fatidică, dar cicatricile rămân. Mi-e greu să mai am încredere în oameni și relația mea cu mama este încă fracturată. Dar am învățat să găsesc puterea în mine însămi și să prețuiesc momentele de bucurie pe care Mihai le aduce în viața mea.