„Descurcă-te Singură,” Îmi Spunea Mereu Soțul Meu Când Mama Lui Mă Critica. Nu Mai Puteam Să Suport

Când l-am cunoscut pe Andrei, am crezut că am găsit perechea perfectă. Era amabil, susținător și mereu știa cum să mă facă să râd. Am fost împreună timp de trei ani înainte să mă ceară în căsătorie și nu puteam fi mai fericită. Nunta noastră a fost un vis devenit realitate și mă simțeam cea mai norocoasă femeie din lume.

Dar imediat ce faza de lună de miere s-a terminat, realitatea a început să se instaleze. Odată cu Andrei, m-am căsătorit și cu familia lui, care o includea pe mama lui autoritară, Maria. La început, am încercat să fiu înțelegătoare și acomodantă. La urma urmei, era mama lui și voiam să fac o impresie bună.

Cu toate acestea, Maria avea un mod de a mă face să mă simt mică și inadecvată. Critica totul, de la gătitul meu până la abilitățile mele de gospodină. „Știi, Andrei întotdeauna a preferat friptura mediu-rară,” spunea ea cu o privire dezaprobatoare când serveam cina. Sau, „Nu știu de ce te deranjezi cu aceste produse de curățenie sofisticate; puțin efort fizic este tot ce ai nevoie.”

Am încercat să ignor comentariile ei, dar au început să mă epuizeze. M-am confesat lui Andrei, sperând că va interveni și mă va apăra. Dar răspunsul lui era mereu același: „Descurcă-te singură, draga mea. E doar setată în felul ei.”

Nu-mi venea să cred. Bărbatul care fusese mereu protectorul meu acum mă lăsa să mă descurc singură împotriva atacurilor constante ale mamei lui. Mă simțeam trădată și singură.

Situația s-a înrăutățit când am avut primul nostru copil, Ana. Criticile Mariei s-au intensificat asupra abilităților mele de părinte. „Ar trebui să alăptezi,” spunea ea când îi dădeam Anei un biberon. „Pe vremea mea, nu aveam nevoie de toate aceste gadgeturi sofisticate,” remarca ea când vedea monitorul pentru bebeluși.

Eram epuizată de nopțile nedormite și cerințele unui nou-născut, iar comentariile Mariei se simțeau ca niște pumnale. L-am implorat pe Andrei să vorbească cu ea, dar el rămânea ferm pe poziția lui. „Trebuie să te descurci singură,” repeta el.

Într-o seară, după un comentariu deosebit de dur al Mariei despre abilitățile mele de părinte, am izbucnit în lacrimi. Andrei m-a găsit plângând în camera copilului și părea că în sfârșit înțelege cât de mult mă afecta situația. „O să vorbesc cu ea,” a promis el.

Dar conversația nu a decurs conform planului. Maria s-a simțit jignită că m-am plâns de ea și m-a acuzat că încerc să creez o prăpastie între ea și fiul ei. Andrei s-a întors din discuție arătând învins. „Nu se va schimba,” a spus el. „Trebuie doar să înveți să te descurci.”

Mă simțeam ca și cum mă înecam. Căsnicia mea odată perfectă era acum plină de tensiune și resentimente. Am început să evit întâlnirile de familie și inventam scuze pentru a o ține pe Maria la distanță. Dar era imposibil să scap complet de ea.

Punctul culminant a venit la prima aniversare a Anei. Plănuisem o petrecere mică cu familia apropiată și prietenii. Maria a sosit devreme și imediat a început să rearanjeze decorațiunile pe care le pusesem cu grijă. „Asta arată mai bine aici,” spunea ea mutând baloanele.

Am cedat. „De ce nu poți lăsa lucrurile așa cum sunt? Este petrecerea Anei, nu a ta!”

Maria părea surprinsă dar s-a redresat rapid. „Doar încerc să ajut,” a spus ea defensiv.

Andrei m-a tras deoparte și mi-a șoptit: „Trebuie să-ți ceri scuze.”

Nu-mi venea să cred. După toate acestea, el încă se aștepta ca eu să fiu cea care face pacea. „Nu,” am spus ferm. „Am terminat cu descurcatul singură.”

În acea noapte, după ce toată lumea plecase, am împachetat o geantă pentru mine și Ana. Andrei a încercat să mă oprească, dar eram hotărâtă. „Nu mai pot face asta,” am spus printre lacrimi.

Ne-am mutat temporar la sora mea în timp ce îmi planificam următorii pași. Andrei m-a sunat și mi-a trimis mesaje, implorându-mă să mă întorc, dar știam că nimic nu se va schimba dacă o făceam.

În cele din urmă, căsnicia noastră nu a putut supraviețui tensiunii create de interferențele constante ale Mariei și refuzului lui Andrei de a mă apăra. Ne-am divorțat câteva luni mai târziu.

Privind înapoi, îmi dau seama că dragostea nu este doar despre a găsi pe cineva care te face fericit; este și despre a găsi pe cineva care va fi alături de tine când lucrurile devin dificile. Și din păcate, Andrei nu a fost acea persoană pentru mine.