„Logodnica Distrată: Intuiția unei Mame Ignorată”

De când eram mică, am avut un simț al intuiției foarte dezvoltat. Așa că, atunci când fiul meu, Andrei, mi-a prezentat-o pe Ana, logodnica lui, am simțit imediat că ceva nu era în regulă. Era o zi frumoasă de primăvară când au venit la noi acasă pentru prima dată. Ana era o tânără frumoasă, cu ochi mari și un zâmbet cald, dar ceva în comportamentul ei m-a făcut să mă îndoiesc de potrivirea ei cu Andrei.

„Ce părere ai despre Ana?” m-a întrebat soțul meu, Mihai, după ce au plecat.

„Nu știu, Mihai,” i-am răspuns. „E ceva la ea care nu-mi dă pace. Părea… distrată.”

Mihai a râs și mi-a spus să nu-mi fac griji. „Poate e doar emoționată. Dă-i timp.”

Dar timpul nu a făcut decât să-mi adâncească îngrijorările. Ana părea mereu cu gândurile în altă parte și nu părea să înțeleagă responsabilitățile care vin odată cu o căsnicie. De fiecare dată când venea la noi, vorbea despre planurile ei de călătorie și despre cum vrea să vadă lumea înainte de a se stabili la casa ei.

„Și cum rămâne cu Andrei?” am întrebat-o într-o zi, încercând să înțeleg cum vede viitorul alături de fiul meu.

„Ei bine, Andrei poate veni cu mine,” a răspuns ea zâmbind. „Sau poate să mă aștepte acasă.”

Această atitudine m-a îngrijorat și mai mult. Am încercat să-i vorbesc lui Andrei despre temerile mele, dar el era îndrăgostit și nu voia să audă nimic negativ despre Ana.

„Mamă, Ana e minunată,” mi-a spus el. „Trebuie doar să o cunoști mai bine.”

Am încercat să o cunosc mai bine, dar fiecare întâlnire nu făcea decât să-mi confirme temerile. Ana părea mai interesată de viața ei decât de viitorul alături de Andrei. Într-o zi, am surprins o discuție între ei care mi-a frânt inima.

„Andrei, nu știu dacă sunt pregătită pentru căsătorie,” i-a spus ea. „Îmi place libertatea mea.”

Andrei părea rănit, dar a încercat să o liniștească. „Ana, putem face asta împreună. Nu trebuie să renunți la nimic.”

Dar Ana nu părea convinsă. În cele din urmă, relația lor s-a destrămat. Ana a decis să plece într-o călătorie lungă și Andrei a rămas singur, cu inima frântă.

„Mamă, ai avut dreptate,” mi-a spus el într-o seară. „Ana nu era pregătită pentru ceea ce ne aștepta.”

L-am îmbrățișat strâns și i-am spus că totul va fi bine. Deși mi-a fost greu să văd cum suferă, am știut că era mai bine așa decât să intre într-o căsnicie nepregătită.

Această experiență mi-a întărit credința în intuiția mea și m-a învățat că uneori trebuie să avem încredere în instinctele noastre, chiar și atunci când cei dragi nu le văd.