„Ginerele Ne-a Schimbat Fiica Până la Ne-recunoaștere: Nici Măcar Nu a Venit la Ziua Tatălui Ei”

Mă numesc Maria și sunt mama unei fete minunate, sau cel puțin așa era înainte să se căsătorească. De când a intrat în viața noastră ginerele nostru, parcă nu o mai recunosc pe Ana, fiica mea. Totul a început cu mici schimbări, dar acum simt că am pierdut-o complet.

Săptămâna trecută a fost ziua de naștere a soțului meu, Ion. Am organizat o mică petrecere acasă și am invitat familia și câțiva prieteni apropiați. Am așteptat cu nerăbdare să vină și Ana, dar ea nu a apărut. Am sunat-o și mi-a spus că nu poate veni pentru că „Mihai are alte planuri”. Am simțit cum mi se rupe inima.

„Dar, Ana, e ziua tatălui tău! Cum poți să nu vii?” i-am spus la telefon, cu vocea tremurândă.

„Îmi pare rău, mamă, dar Mihai vrea să mergem la părinții lui. Nu pot să-l refuz,” mi-a răspuns ea, parcă fără emoție.

Am închis telefonul și m-am prăbușit pe canapea. Ion a venit lângă mine și m-a îmbrățișat. „Las-o, Maria. E căsătorită acum, are viața ei,” mi-a spus el încercând să mă consoleze.

Dar cum să accept asta? Cum să accept că fiica mea nu mai are timp pentru noi? Prietenii noștri spun că e normal, că trebuie să ne obișnuim cu ideea că are propria ei familie acum. Dar eu nu pot să cred că asta înseamnă să ne ignore complet.

Înainte de Mihai, Ana era mereu alături de noi. Îi plăcea să petrecem timp împreună, să gătim și să povestim ore în șir. Acum, parcă toate aceste momente au dispărut. Mihai pare să fie mereu în control, iar Ana face tot ce spune el.

Am încercat să vorbesc cu ea despre asta, dar de fiecare dată se termină cu o ceartă. „Mamă, Mihai știe ce e mai bine pentru noi,” îmi spune ea de fiecare dată. Dar eu nu pot să cred asta. Simt că Mihai i-a spălat creierul și că am pierdut-o pe Ana pentru totdeauna.

Nu știu ce să fac. Mă simt neputincioasă și tristă. Îmi doresc doar ca Ana să-și dea seama că familia ei va fi mereu aici pentru ea, indiferent de ce se întâmplă. Sper ca într-o zi să-și amintească de toate momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună și să revină la noi.

Până atunci, voi continua să sper și să mă rog ca lucrurile să se schimbe.