Umbra Banilor: Povestea Mea cu Vlad

— Nu pot să cred că ai făcut asta, Vlad! am strigat, cu vocea tremurândă, în timp ce țineam în mână scrisoarea găsită întâmplător în sertarul biroului său. Era târziu, aproape de miezul nopții, iar lumina slabă din sufragerie făcea umbrele să danseze pe pereți. Vlad stătea în prag, cu mâinile în buzunare, privindu-mă cu o liniște care mă înspăimânta.

— Ce ai găsit acolo, Irina? a întrebat el, fără să clipească.

Am simțit cum mi se strânge inima. Scrisoarea era de la prietenul lui din copilărie, Marius. „Ți-am spus eu că o să fie a ta. Și odată cu ea, și banii tatălui ei. Ai jucat perfect rolul.”

Totul a început cu un an în urmă. Tata, domnul Petrescu, avea o firmă de construcții în Ploiești. Era cunoscut ca un om sever, dar corect. Vlad a apărut la noi în firmă ca inginer stagiar. În scurt timp, a devenit mâna dreaptă a tatălui meu. Tata îl lăuda mereu: „Vlad e băiat deștept, muncitor. Dacă ar fi mai mulți ca el…”

Într-o seară, tata m-a chemat la el în birou.

— Irina, vreau să-l cunoști mai bine pe Vlad. Cred că ar fi potrivit pentru tine.

Am râs atunci, crezând că glumește. Dar după câteva întâlniri la cină, discuții lungi despre literatură și planuri de viitor, am început să-l văd altfel pe Vlad. Era atent, știa să mă facă să râd și părea sincer interesat de tot ce spuneam.

Mama era încântată: „În sfârșit ai găsit pe cineva serios! Nu ca băieții aceia fără capăt de drum.”

După șase luni, Vlad m-a cerut de soție într-un restaurant cochet din centrul orașului. A îngenuncheat și mi-a spus:

— Irina, vreau să-ți fiu alături toată viața. Să construim împreună ceva frumos.

Am spus „da” fără să ezit. Nunta a fost mare, cu peste 200 de invitați. Tata era mândru, mama plângea de fericire. Toți prietenii mei spuneau că suntem perechea perfectă.

Dar după nuntă, lucrurile au început să se schimbe subtil. Vlad devenea tot mai distant. Seara venea târziu acasă, motivând că are mult de lucru la firmă. Îl vedeam tot mai des discutând la telefon pe ascuns sau trimițând mesaje pe care le ștergea imediat.

Am încercat să vorbesc cu el:

— Vlad, e ceva ce nu-mi spui?

— Nu fi copilăroasă, Irina! Sunt stresat cu proiectele astea noi. Tata tău pune presiune pe mine.

Am vrut să-l cred. Dar apoi au început certurile între el și tata. Tata îl acuza că a semnat niște contracte păguboase. Vlad ridica tonul:

— Poate ar trebui să-mi lași mie conducerea firmei! Eu știu ce e mai bine!

Mama încerca să tempereze spiritele:

— Vlad, nu uita că ești parte din familie acum…

Într-o zi, am găsit o factură ciudată la bancă: Vlad transferase o sumă mare într-un cont necunoscut. Când l-am întrebat despre asta, s-a enervat:

— Nu te băga unde nu-ți fierbe oala!

Atunci am început să caut răspunsuri. Am vorbit cu contabila firmei, doamna Stancu.

— Domnișoară Irina… adică doamnă… nu vreau să mă bag, dar domnul Vlad a făcut niște mutări dubioase cu banii firmei.

Am simțit cum mi se prăbușește lumea.

În seara aceea am găsit scrisoarea lui Marius. Am citit-o de trei ori până să realizez ce înseamnă cu adevărat: Vlad nu mă iubise niciodată; totul fusese un plan ca să pună mâna pe firma tatei și pe banii noștri.

L-am confruntat atunci:

— De ce ai făcut asta? De ce ai mințit?

A zâmbit rece:

— Pentru că pot. Pentru că viața nu-ți dă nimic dacă nu iei singur.

Am plâns toată noaptea. Mama a venit la mine dimineața:

— Irina, trebuie să fii tare. Nu lăsa un om ca el să-ți distrugă viața.

Tata a vrut să-l dea afară din firmă, dar Vlad amenința că va divulga secretele companiei dacă nu primește o parte din acțiuni.

Au urmat luni de procese, scandaluri în familie și nopți nedormite. Prietenii au început să mă evite; unii spuneau că am fost naivă, alții mă compătimeau.

Într-o zi am decis că trebuie să pun capăt acestui coșmar. Am divorțat și am renunțat la partea mea din firmă doar ca să scap de el.

Acum locuiesc singură într-un apartament mic din București și încerc să-mi reconstruiesc viața. Tata încă nu vorbește prea mult cu mine; mama mă sună zilnic și îmi spune că timpul vindecă orice rană.

Uneori mă întreb: Cum poți avea încredere din nou după ce ai fost trădat atât de profund? Oare chiar merită banii atâta suferință? Voi ce ați face dacă ați descoperi că omul pe care îl iubiți v-a mințit de la început?