„L-am Mutat pe Tatăl Meu într-un Cămin de Bătrâni pentru Îngrijire Mai Bună, Dar Familia Mea Vede Asta ca pe o Abandonare”
După ce și-a mutat tatăl, Teodor, într-un cămin de bătrâni pentru a-i asigura îngrijirea necesară, Gabriela se confruntă cu critici dure din partea rudelor. Acestea o acuză că a înrăutățit starea lui Teodor prin distanțarea lui de familie, sugerând că pur și simplu l-a abandonat, așa cum fac alții cu rudele lor în vârstă. Gabriela se luptă cu sentimentul de vinovăție și tensiunile familiale, reflectând asupra complexităților deciziilor privind îngrijirea vârstnicilor.