La treizeci și cinci de ani, încă mă confrunt cu promisiunile neîmplinite ale tatălui meu. E ca și cum ar fi blocat într-un ciclu, făcând angajamente grandioase, dar fără să le ducă la bun sfârșit. Nu reușesc să mă obișnuiesc cu acest tipar de dezamăgire.
Când o prietenă a invitat pe toată lumea la o petrecere cu mâncare la comun, a subliniat clar că fiecare ar trebui să aducă un fel de mâncare. Cu toate acestea, un invitat a venit cu mâna goală și a adus un plus neașteptat, ceea ce a dus la o seară stânjenitoare și dezamăgitoare.
Bunicul nostru are șaptezeci și cinci de ani și a fost întotdeauna stâlpul familiei noastre. L-am respectat profund și i-am urmat sfaturile. Bunicul și Bunica au fost căsătoriți timp de peste cincizeci de ani, crescând doi copii, patru nepoți și doi strănepoți. Suntem o familie mare și unită. Dar totul s-a schimbat când Bunica a decedat și Bunicul s-a căsătorit cu vecina. Acum, refuză să comunice cu noi, chiar și cu nepoții și strănepoții săi dragi.
Nu am ținut niciodată ranchiună împotriva cuiva în viața mea, cu excepția poate a fostei mele soacre. M-a tratat îngrozitor. Am întâlnit și alte personalități neplăcute, dar doamna Popescu este cu adevărat unică. Chiar și acum, doar gândindu-mă la ea, mă simt neliniștită, deși nu am mai avut contact cu ea de ani de zile. Iată cum s-a desfășurat totul.
Îmi iubesc jobul, așa că atunci când am intrat în concediu de maternitate, număram zilele până când mă puteam întoarce la muncă, deși nu aveam nicio idee cum și cu cine vom lăsa micuța noastră, Emma. Voiam să o înscriem la grădiniță puțin mai târziu, la vârsta de trei ani și jumătate, și eu și soțul meu am decis să discutăm despre angajarea unei bone. Nu este ieftin
– Am încercat să fim fermi. Nu i-am dat tot ce a vrut imediat. Dar nu pot spune că am maltratat-o; nu a fost mai rău decât alții.
Ana și soțul ei s-au căsătorit în ultimul an de facultate. Se cunoșteau din liceu, iar dragostea lor a rezistat testului timpului. La vârsta de 22 de ani, au devenit părinți.
Dacă copiii mei refuză să aibă grijă de mine, voi vinde tot ce dețin pentru a plăti un azil privat. Asta îi va învăța o lecție! Eu și soțul meu am trăit pentru familie, dar acum e timpul să mă gândesc la mine.
Când soțul meu a sugerat să ne mutăm la mama lui în casa ei cu trei dormitoare, i-am propus să se mute el în apartamentul meu mic. Puțin știam eu că adevăratul motiv din spatele sugestiei lui va ieși la iveală în timpul unei vizite la casa mamei lui.
Îndrăzneala unor oameni nu cunoaște limite. Un exemplu perfect este fosta mea soacră, care este disperată să-și recapete statutul de soacră actuală. De patru luni încoace, încearcă să mă convingă că ar trebui să mă împac cu fostul meu soț, care s-a comportat ca un nesimțit lăsându-mă cu un copil și o grămadă de datorii. Acum, ea mă îndeamnă să mă împac cu el de dragul fiului nostru.
Diferențele generaționale duc adesea la neînțelegeri și conflicte. Când o mamă a decis să-și vândă casa pentru a sprijini familia tinerei sale fiice, a realizat rapid că sacrificiul ei a venit cu consecințe neprevăzute.
Ca pensionar, respectarea unui buget lunar este crucială pentru mine. Nu îmi permit să cheltuiesc prea mult, având în vedere venitul fix din pensie. De asemenea, îmi place să am economii pentru medicamente și situații de urgență. M-am obișnuit cu acest stil de viață și prefer să nu cheltuiesc excesiv, mai ales în numerar. Cu toate acestea, uneori trebuie să cheltuim.
