Sunt Ioana, iar povestea mea începe în toiul unei nopți, când sora mea, Alina, mi-a spus că vrea să vândă casa copilăriei noastre. Am luptat cu disperare să-mi apăr mama bolnavă și am încercat să țin familia unită, deși banii au devenit mai importanți decât orice sentiment. Între lacrimi, certuri și speranțe frânte, am descoperit cât de greu e să alegi între dreptate și iubire.
Am renunțat la partea mea din moștenire în favoarea fratelui meu, dar am primit cadou întreaga casă. Am fost șocat de ceea ce a făcut, dar el a spus: „Vei înțelege totul mai târziu. Cel mai important este să nu-i crezi – vor minți.” Am o mătușă, Livia, sora mai mică a mamei. Ea și mama nu aveau contact – părea că Mătușa Livia luase întreaga moștenire pentru ea.
Am decis să organizăm un banchet grandios și am ales restaurantul unde lucram ca recepționeră. Era o oportunitate de a ne întări relațiile, dar soacra mea a fost destul de exigentă.
Niciodată nu mi-am imaginat că mă voi afla într-o astfel de situație. Joi, părinții mei ne-au invitat pe mine și pe fratele meu la o discuție serioasă. Așteptam acest moment de mult timp, deoarece trebuia să împărțim casa bunicii. Discutasem despre asta luni întregi și, în sfârșit, era timpul să luăm o decizie. Totuși, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.
Am renunțat la partea mea din moștenire în favoarea fratelui meu, dar am primit cadou întreaga casă. Am fost șocată de ceea ce a făcut, dar el a spus: „Vei înțelege totul mai târziu. Cel mai important este să nu-i crezi – vor minți.” Am o mătușă, Cora, sora mai mică a mamei. Nu avea niciun contact cu mama – părea că mătușa Cora și-a însușit întreaga moștenire.
Totul pentru că nu am reușit să strângem banii pentru ca mama să-și viziteze nepotul și să-i ureze la mulți ani. Acum, noi suntem cei învinuiți.
Cora crede că fiul ei și soția acestuia risipesc banii pe lucruri frivole în timp ce cresc trei copii. În ciuda resentimentelor, se simte obligată să-i ajute financiar.
Totul părea să meargă bine. Andrei era singurul copil. Tatăl său părăsise familia cu mult timp în urmă, dar tatăl vitreg îl iubea ca pe propriul său fiu. Tatăl vitreg și mama lui Andrei nu aveau alți copii, așa că și-au dedicat toată dragostea, grija și atenția micuțului Andrei. Din păcate, această dragoste nu s-a extins și asupra partenerei lui Andrei. Când Andrei a adus-o pentru prima dată pe Ana acasă pentru a o prezenta părinților săi, mama lui
