Sunt Ioana și povestea mea începe într-o zi de Paște, când soacra mea bătea cu insistență la ușă, iar eu, cu mâinile crăpate de la spălat vase și ochii roșii de oboseală, nu mai puteam deschide. Povestea mea este despre sacrificiu, așteptări nerealiste și lupta de a-mi găsi vocea într-o familie care părea să mă fi adoptat doar ca pe o menajeră. Am ajuns să mă întreb dacă familia înseamnă doar obligații sau dacă există loc și pentru fericirea mea.
Sunt Ioana și acum cinci ani, soacra și socrul meu ne-au cerut o sumă mare de bani. De atunci, relația cu soțul meu, Vlad, și cu familia lui s-a schimbat radical. Povestea mea e despre sacrificiu, dezamăgire și întrebarea dacă iertarea e mereu soluția.
În fața oglinzii, mă priveam pe mine însămi, o femeie pe care abia o recunoșteam – Ioana, odată plină de viață, acum umbrită de femeia care a fost înaintea mea în viața soțului meu, Andrei. Povestea noastră de dragoste a început ca un basm, dar descoperirea relației sale trecute cu Elena, o femeie care părea să fie tot ce nu eram eu, m-a umplut de gelozie și tristețe. Aceasta este povestea despre cum am înfruntat fantoma trecutului lui Andrei, doar pentru a realiza că unele bătălii te schimbă pentru totdeauna.
Familia lui Andrei nu era abuzivă și nu avea probleme cu substanțele; pur și simplu credeau că viața le datorează totul fără niciun efort. După cum știm cu toții, nimic valoros nu vine fără muncă grea.
