M-am întors în casa părinților cu o valiză, o fetiță speriată și rușinea pe care alții se grăbeau să mi-o pună în spate. Am îndurat vorbele mamei, lipsurile și judecata satului, până când prăjiturile făcute noaptea mi-au dat curajul să-mi cer dreptul la o viață liniștită. Mi-am câștigat independența cu mâinile arse de tăvi, dar cel mai greu a fost să învăț că ajutorul nu ar trebui plătit cu umilință.