„Dragă, sunt în California, iar copiii sunt cu bunica. Te rog să mă ierți și să înțelegi!”
Când mi-a ajuns răbdarea la capăt, am făcut o mișcare îndrăzneață. Eram complet epuizată de rutina zilnică! Gătitul, curățenia, îngrijirea copiilor, dusul și adusul lor de la școală… Era un ciclu fără sfârșit! Nu mă mai simțeam ca o femeie, ci mai degrabă ca un hamster într-o roată. Și pentru toate eforturile mele, niciodată nu primeam recunoștință. Atunci mi-am dat seama