Am trăit ani întregi crezând că datoria mea față de familie trebuie să fie mai importantă decât propria mea viață. Când mama a rămas dependentă de mine, am ajuns să-mi pierd serviciul, căsnicia și vocea, în timp ce cei care îmi cereau sacrificii îmi spuneau că sunt egoistă dacă obosesc. Plecarea mea a fost numită abandon, dar pentru mine a fost prima încercare de a mă salva.