„Tată, nu mă mai suna. Nu mai am timp să te ajut.” Valentin oftă adânc. Se așteptase la o reacție similară din partea fiului său, Andrei, dar tot îl făcea să se simtă neliniștit. Trecuseră cincisprezece ani de când avuseseră o conversație normală. De îndată ce Andrei și-a primit partea din moștenire, a dispărut. Nu a avut niciodată nevoie de tatăl său – doar de ce putea obține de la el.