Sunt Ioana și, de ani de zile, aniversarea soțului meu Mihai a devenit un coșmar pentru mine: familia lui apare mereu neinvitată, iar eu gătesc zile întregi fără să primesc niciun ajutor sau recunoștință. Anul acesta am decis să schimb regulile jocului, riscând să provoc un scandal, dar și să mă regăsesc pe mine însămi. Povestea mea e despre limite, curaj și prețul pe care îl plătim când uităm să ne punem pe noi pe primul loc.
Totul a început când soacra mea, Sofia, a decis să lase întreaga avere doar unuia dintre fiii ei, iar familia noastră s-a rupt. Am trecut prin certuri, suspiciuni și nopți nedormite, dar am descoperit că adevărata moștenire nu stă în bani sau case, ci în puterea de a ierta și de a rămâne împreună. Povestea mea este despre cum am găsit curajul să ne privim din nou în ochi și să ne regăsim ca familie.
Într-o seară tensionată, la masa din bucătăria noastră, am simțit cum lumea veche și cea nouă se ciocnesc. Povestesc despre cum fiul meu, Vlad, s-a căsătorit cu Ilinca, o femeie care nu acceptă compromisuri când vine vorba de egalitate, nici măcar în cele mai mici detalii ale vieții de zi cu zi. Între tradiții, așteptări și dorința de a evolua, am fost forțată să-mi pun la îndoială propriile convingeri despre familie și fericire.
Mă numesc Vlad și am învățat pe pielea mea cât de greu e să-ți aper familia în fața răutății gratuite. Povestea mea și a Ilincăi a fost pusă la zid de necunoscuți care ne-au judecat doar după aparențe. Dar am descoperit că adevărata frumusețe nu are nevoie de aprobarea nimănui.
Legată de scaunul cu rotile, ea stătea privindu-se în depărtare. Părul ei frumos și despletit începuse să arate șuvițe de gri. Rochia ei lungă și albă era împodobită cu broderii complicate cusute manual. În mâinile ei, ținea un buchet de trandafiri albi. Lângă ea stătea el. Înalt, bine făcut și frumos. Trecătorii aruncau frecvent priviri către cuplu. Unele priviri arătau admirație, în timp ce altele priveau cu milă.
