Îmi amintesc cu luciditate acea după-amiază când băiatul meu, Radu, și-a adus pentru prima dată aleasa acasă, iar fiecare gest, fiecare privire a devenit o bătălie cu propriile mele iluzii și așteptări de mamă. Am resimțit undeva între piept și gât o presiune atât de puternică încât simțeam că sunt pe punctul să izbucnesc, dar trebuia să rămân demnă pentru el, să îi fiu sprijin, chiar dacă totul în mine urla a revoltă și neacceptare. Tot ce s-a petrecut în acele zile m-a schimbat pe veci ca femeie, ca mamă și ca om.