Odată o îngrijitoare și tutore devotată, găsea bucurie în a educa mințile tinere și a-și sprijini familia. Dar când fiica ei s-a recăsătorit și s-a mutat cu noua familie, sacrificiile ei au rămas nerecunoscute.
„Nu voi avea liniște până nu îți împarți apartamentul cu fratele tău.” Fratele meu este exact așa. Niciodată nu e stabil. Și acum, trebuie să împart apartamentul cu el.
Principala nenorocire în familia mea a fost plecarea tatălui meu. Încă o afectează profund pe mama, chiar dacă nu l-a mai văzut de ani de zile.
Familia noastră a fost mereu unită. Am reușit să depășim numeroasele provocări pe care viața ni le-a aruncat în cale. De fiecare dată, ne-am confruntat cu problemele noastre cu demnitate și putere. Dar când tata a murit după o lungă boală, norocul nostru părea să se fi epuizat. Viața într-un oraș mic nu iese prea mult în evidență. Fratele meu și cu mine am mers la aceeași școală. Tata,
Ana și soțul ei s-au căsătorit în ultimul an de facultate. Se cunoșteau din liceu, iar dragostea lor a rezistat testului timpului. La vârsta de 22 de ani, au devenit părinți.
– …În luna mai, am început să ne confruntăm cu dificultăți financiare – spune Emilia, în vârstă de douăzeci și opt de ani. – Soțul meu și cu mine nu ne-am putut gândi la o soluție mai bună decât să închiriem apartamentul nostru ipotecat și să ne mutăm temporar la soacra mea… Deși acest apartament nu îi aparține în totalitate. Este un apartament cu două camere unde soacra mea locuiește cu partenerul ei, și este atât de
El a cerut, de asemenea, dacă el și soția lui actuală ar putea să se mute la mine. Dar este parțial vina lui; dacă ar fi plătit pensia alimentară corespunzătoare fostei sale soții, aceasta nu ar fi fost o problemă.
