Lângă agitația orașului, se afla un sat pitoresc pe care fiica mea, Elena, îl adora să-l exploreze. Era deosebit de fascinată de o casă veche care părea să șoptească povești din trecut. Pe măsură ce își imagina viețile trăite acolo, o întrebare mai profundă despre scopul vieții a început să o bântuie.
Am 29 de ani, dar îmi sărbătoresc ziua de naștere de două ori pe an. O dată în ziua în care m-am născut și a doua oară în ziua în care am fost salvat dintr-un incendiu. Sora mea mai mare m-a scos cu doar câteva minute înainte să ajungă pompierii. Nu ar fi avut nicio șansă să ajungă la timp. Povestea este destul de simplă, de fapt.
Când și-a văzut nepotul nou-născut, Violeta a rămas fără cuvinte. Ce era în legătură cu aspectul bebelușului și de ce l-a abandonat mama lui în primul rând? Aceste întrebări rămân fără răspuns.
Când și-a văzut nepotul nou-născut, Violeta a rămas fără cuvinte. Ce era în legătură cu aspectul bebelușului și de ce l-a abandonat mama lui în primul rând? Aceste întrebări rămân fără răspuns.
La periferia unui mic oraș românesc, învecinat cu o pădure densă, se afla casa Ralucăi. Pădurea, cu pinii săi înalți și tufișurile umbroase, a fost întotdeauna o sursă de fascinație și ușoară teamă pentru ea. Era un loc al misterelor și poveștilor nespuse. Într-o după-amiază, în timp ce Raluca își îngrijea grădina, un oaspete neașteptat a apărut din pădure, declanșând o serie de evenimente care îi vor schimba pentru totdeauna percepția asupra împrejurimilor sale odată liniștite.
