Într-o seară obișnuită, un mesaj disperat de la mama mea mi-a dat lumea peste cap. Am fost nevoit să iau decizii rapide, să mă confrunt cu fricile mele și cu realitatea fragilității părinților mei. Povestea mea este despre panică, vinovăție, familie și curajul de a cere ajutor.
Mă numesc Milena și povestea mea începe într-o seară ploioasă, când am realizat că fiul meu, Vlad, nu mai era același. După divorțul lui dureros, l-am privit cum se întoarce la femeia care i-a frânt inima, iar între noi s-a ridicat un zid de tăcere și neînțelegere. Aceasta este confesiunea unei mame care se luptă cu neputința, dorul și întrebările fără răspuns.
Am crezut mereu că familia e totul, dar fiul meu, Vlad, mi-a spulberat toate certitudinile. După ce am semnat actele de proprietate, am rămas fără casă și fără sprijin, trădată de cel pe care l-am crescut cu toată dragostea mea. Povestea mea e despre durerea pierderii, dar și despre puterea de a te ridica din cenușă, chiar și atunci când sângele tău te rănește cel mai tare.
Povestea mea începe cu o despărțire dureroasă și continuă cu ani de absență, dor și regrete. Am plecat din țară să-i ofer fiului meu, Rareș, o viață mai bună, dar am pierdut ce era mai important: apropierea de el. Întoarsă acasă după mulți ani, am descoperit că nu toți banii din lume pot cumpăra dragostea unui copil rănit.
Am fost cândva fata preferată a tatălui meu, dar acum, la 28 de ani, sunt pe cale să fiu dată afară din casa în care am crescut. Împart spațiul cu părinții mei, fratele meu mai mic și fiul meu de șase ani, iar tensiunile au atins cote maxime. Povestea mea este despre familie, sacrificiu și lupta pentru un loc pe care să-l pot numi acasă.
