Stăteam în pragul ușii, privind cum soțul meu, Doru, își duce ultimele lucruri din casa noastră. După trei decenii de căsnicie și maternitate, am rămas singură și a trebuit să mă confrunt cu cine sunt cu adevărat. Povestea mea este despre durere, goliciune, dar și despre curajul de a o lua de la capăt atunci când totul pare pierdut.
Povestea mea începe cu o revelație dureroasă: am trăit mai mult pentru alții decât pentru mine însămi. Între sacrificiile făcute pentru fiul meu și nepoții mei, am uitat să îmi urmez propriile visuri. Acum, la apusul vieții, mă întreb dacă mai este timp să îmi găsesc fericirea personală.
După pensionare, am descoperit bucuria de a crea haine lucrate manual, dar decizia mea de a nu mă dedica îngrijirii nepoților a provocat tensiuni cu nora mea, Andreea, și fiul meu, Radu. Situația s-a complicat când am încetat să-i mai sprijin financiar, ceea ce a dus la dinamici familiale neașteptate. Povestea mea explorează cum pasiunea și responsabilitățile familiale se pot ciocni, provocând conflicte și regăsiri.
