Realitatea de acasă era departe de ceea ce îmi imaginam. Pe măsură ce copiii intrau în adolescență, recunoștința lor părea să se estompeze, înlocuită de un sentiment de îndreptățire și cereri constante pentru mai mult. Apelurile video și mesajele, odinioară pline de râsete și povești despre ziua lor, s-au transformat în liste de dorințe și plângeri despre ce au prietenii lor și ce nu au ei
Pentru jumătate din viața mea am lucrat în străinătate, pentru a le oferi copiilor mei tot ce au nevoie, dar se pare că dorințele lor sunt infinite. M-am căsătorit tânără și am crescut doi copii, plecând departe din România, sperând să le asigur o viitor din care să fie mândri. Cu toate acestea, în ciuda sacrificiilor mele, satisfacția lor rămâne inaccesibilă.