Ca tată singur, mă străduiesc să-i ofer fiului meu adolescent oportunitățile pe care le merită. În același timp, mama mea de 79 de ani insistă să locuiască singură în casa ei veche dintr-un sat izolat din România. Satul este atât de mic încât pare că timpul s-a oprit în loc.
În plus, trebuie să am grijă de curte, să hrănesc animalele, să aduc apă de la fântână și să aprind soba… Când vin rudele în vizită, totul trebuie adus din pivniță.
Deși sunt copilul mai mic al familiei, niciodată nu m-am simțit răsfățată sau tratată cu mănuși de catifea. Eu, sora mea și mama noastră am trăit într-un orășel care mi se părea mai degrabă un sat. Acum, după ce am văzut mai mult din lume, pot face comparații. Mama ne-a crescut singură, administrând o mică fermă cu o vacă, doi porci, găini și, ocazional, rațe. Dar pe măsură ce am crescut, dorința de a pleca a devenit tot mai puternică.
