Într-o seară friguroasă din ianuarie, viața mea a luat sfârșit așa cum îl știam: soțul meu, cu care împărțisem o viață întreagă, m-a lăsat în pragul disperării. Am rătăcit luni întregi ca o umbră, între singurătate și amintiri, fără să știu că o nouă speranță mă aștepta chiar lângă mine. Astăzi privesc înapoi cu recunoștință — pentru că, în ciuda durerii, am găsit din nou iubire și curaj, acolo unde nici nu m-aș fi gândit.