Mă numesc Ivana și de șase luni încerc să înțeleg de ce mama soțului meu, bunica copiilor mei, nu ne mai vizitează, deși locuiește la doar câteva străzi distanță. Între mine și soacra mea s-a așternut o tăcere apăsătoare, iar copiii întreabă zilnic de ea, fără să pot să le ofer un răspuns clar. Povestea mea este o încercare sinceră de a găsi unde am greșit și cum pot să le explic copiilor absența unei persoane dragi.
Mă numesc Marta și de șase luni trăiesc cu golul lăsat de absența mamei soțului meu, bunica copiilor mei. Fiecare zi e o luptă cu întrebările fără răspuns ale celor mici, cu durerea lor și cu tensiunea care ne macină familia. Povestea mea este despre cum tăcerea poate deveni o povară insuportabilă atunci când nimeni nu vrea sau nu poate să vorbească despre ceea ce doare cu adevărat.
Sunt Ioana și trăiesc cu o rană pe care nu știu cum să o vindec: mama soțului meu, bunica copiilor mei, nu vrea să-i vadă. De opt luni, nu le-a mai trecut pragul, nu i-a sunat, nu le-a scris, deși locuim la două străzi distanță. Mă doare pentru ei, mă doare pentru mine, și mă întreb mereu: ce am greșit?
Sunt Mariana și povestea mea începe într-o noapte în care liniștea casei a fost sfâșiată de absența fiicei mele, Ana. Printr-o luptă dureroasă cu tăceri, certuri și rugăciuni, am învățat să găsesc putere în credință, chiar și când familia părea să se destrame. Aceasta este mărturia mea despre cum am supraviețuit absenței Anei și influenței nefaste a soțului ei, cu ajutorul rugăciunii și al speranței.
Povestea mea începe cu o despărțire dureroasă și continuă cu ani de absență, dor și regrete. Am plecat din țară să-i ofer fiului meu, Rareș, o viață mai bună, dar am pierdut ce era mai important: apropierea de el. Întoarsă acasă după mulți ani, am descoperit că nu toți banii din lume pot cumpăra dragostea unui copil rănit.
Sunt Ioana, o femeie prinsă între dorința de a avea o familie unită și realitatea unui soț absent, Andrei, care își petrece mai mult timp la mama lui sau îngropat în muncă. În timp ce mă lupt să îmi cresc copilul și să îmi păstrez căsnicia, mă întreb dacă dragostea noastră mai poate fi salvată. Întrebările mele rămân fără răspuns, iar inima mea se frânge încet.
