M-am trezit într-o dimineață cu gândul că m-am transformat în mobilier în propria casă, o umbră care nu există decât pentru a nu deranja. Mă întrebam cum am ajuns atât de departe de cine sunt și de ce îmi tremură vocea de fiecare dată când încerc să spun „nu”. Povestea mea e călătoria dureroasă a unei femei care a ales liniștea în locul propriului suflet, sperând că va primi în schimb iubire și liniște, dar a găsit numai goliciune și uitare de sine.