Sunt Iulia și de ani de zile trăiesc sub presiunea așteptărilor familiei soțului meu. Fiecare zi e o luptă pentru a-mi păstra liniștea, pentru a-mi apăra granițele și pentru a nu mă pierde pe mine însămi. Povestea mea e despre curajul de a spune „ajunge” celor care ar trebui să-ți fie cei mai apropiați.
Încă de mică am fost liantul familiei mele, mereu dispusă să cedez pentru liniștea celorlalți. Dar, pe măsură ce anii au trecut, am simțit cum mă sufoc în propria tăcere și am decis să-mi găsesc vocea, chiar dacă asta a însemnat să-mi înfrunt părinții și să risc să pierd tot ce știam. Povestea mea e despre curajul de a nu mai fi invizibilă și despre prețul pe care îl plătești când alegi să fii tu însăți.
Mă pregăteam pentru un weekend liniștit, dar un telefon de la soacră a dat totul peste cap. Am fost prinsă între dorința de a-mi păstra echilibrul și nevoia de a răspunde așteptărilor familiei. Povestea mea e despre curajul de a spune „nu” și despre cât de greu e, uneori, să găsești locul tău într-o familie extinsă.
În drum spre casă după o conferință obositoare, Ana Popescu aștepta cu nerăbdare un zbor liniștit spre Cluj. Totuși, o întâlnire neașteptată cu un consultant de frumusețe la aeroport a declanșat o discuție virală pe rețelele de socializare despre presiunile de a se conforma idealurilor de frumusețe și natura omniprezentă a ageismului.
Nu conta cu ce se lăuda, atâta timp cât se simțea ca o regină. Această femeie era convinsă că era cea mai bună gazdă, bucătăreasă, femeie și muncitoare.
