Mă numesc Radu Popescu și am 41 de ani. Viața mea s-a schimbat radical când am decis să devin tutorele lui Vlad, nepotul meu de 12 ani, după ce sora mea a dispărut fără urmă. Povestea noastră este despre lupta cu prejudecățile, sacrificiul și puterea de a găsi lumină chiar și atunci când totul pare pierdut.
Sunt Maria, am 62 de ani, și povestea mea începe cu o decizie grea: să nu-mi invit nepotul, pe Vlad, la masa de familie. Între dorința de liniște și nevoia de a-mi proteja fiica, am ajuns să mă lupt cu propriile prejudecăți și cu tăcerea care ne-a măcinat familia ani la rând. Drama noastră nu e doar despre un copil „dificil”, ci despre cum ne ascundem slăbiciunile sub preș și ce preț plătim pentru asta.
