Într-o seară tensionată, soțul meu, Radu, mi-a spus că bunica lui, Elena, trebuie să se mute la noi. Am încercat să-i explic cât de greu ne va fi, dar el a refuzat să mă asculte și a amenințat cu divorțul. Povestea mea este despre sacrificiu, limitele răbdării și lupta dintre datorie și echilibrul unei familii.
Andrei vrea să o aducă pe bunica lui bolnavă, Maria, să locuiască cu noi. Mai mulți medici au confirmat că are o boală gravă și incurabilă. Uneori are halucinații și își pierde periodic memoria, doar pentru ca aceasta să revină mai târziu. Adesea pleacă de acasă și uită drumul înapoi, ceea ce duce la căutări disperate. Comportamentul ei este imprevizibil și uneori scoate sunete neinteligibile.
În liniștitul orășel Pădurea de Arțari, Iosif, un băiat de șaptesprezece ani cu o inimă mare și vise îndrăznețe, se află lângă patul mamei sale, Ecaterina, care de luni de zile luptă cu o boală incurabilă. Casa lor, odinioară plină de râsete și iubire, acum răsună de trista realitate a pierderii iminente. „Iosife, vino mai aproape, dragul meu,” șoptește Ecaterina, vocea ei este slabă, dar plină de căldură.
