Sunt Maria, o bunică de șaptezeci de ani, prinsă între dorința de a-mi vedea nepotul și regulile stricte ale ginerelui meu, Lucian. Încercarea mea de a-mi păstra familia aproape se transformă într-o luptă dureroasă pentru spațiu personal și acceptare. Povestea mea e despre granițele invizibile care pot rupe sau vindeca sufletele unei familii.
Vara aceasta am trăit-o între patru pereți, având grijă de nepoți, convinsă că ajut familia. În loc de recunoștință, am primit răceală și reproșuri, iar durerea mea a rămas nevăzută. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegere și ce rămâne atunci când familia uită să iubească.
Sunt Ariana, mama unui băiat ajuns adult, Dănuț. Povestesc despre distanța dureroasă care s-a creat între noi după divorțul lui, despre rolul meu de bunică pentru Zoe și despre conflictele care ne-au sfâșiat familia. Între iubire, dezamăgire și speranța împăcării, mă întreb dacă rănile dintre mamă și fiu se pot vindeca vreodată.
Sunt Maria și povestea mea începe într-o seară rece de noiembrie, când am primit un telefon de la fiul meu, Vlad. El și soția lui, Irina, trec printr-o perioadă grea: Vlad e șomer, iar Irina a primit o ofertă de muncă mai bună, dar ar presupune să câștige mai mult decât fiul meu. M-au rugat să vin la București să am grijă de nepoțica mea, dar m-am simțit prinsă între vechile mele convingeri și realitatea dureroasă a familiei mele.
