Viața mea a fost mereu o luptă între ceea ce am vrut să fac și ceea ce am fost nevoit să fac. Între dorința de a vedea lumea și responsabilitatea de a fi părinte, am rămas prins într-o plasă de regrete și întrebări fără răspuns. Acum, la bătrânețe, mă întreb dacă am ales corect sau dacă am ratat esența fericirii.
Prietena mamei mele a fost căsătorită timp de 25 de ani. I-a dăruit soțului ei doi copii minunați, dar nu și-a permis niciodată să se bucure de lucrurile pe care le iubea înainte de căsătorie. Nu era vorba de bani. Nu! Nora, când era tânără, călătorea mereu, explora locuri noi și se întorcea cu nenumărate experiențe de neuitat care, în cele din urmă, s-au estompat în simple amintiri.
Pe măsură ce îmbătrânim, viața noastră devine un tapiserie de amintiri, fiecare fir reprezentând o alegere făcută sau un drum pe care nu l-am urmat. Această poveste explorează reflecțiile emoționante ale celor care, în crepusculul vieții, se confruntă cu realizarea că au ratat bucuriile călătoriilor și complexitățile părintelui. Prin ochii lui Iacob, Oscar, Richard, Eva, Silvia și Mădălina, ne scufundăm în caracterul dulce-amărui al amintirilor pline de întrebări „ce-ar fi fost dacă”.
