Totul a început în ziua în care am aflat că bunica mi-a lăsat mie casa din sat. Fratele meu, Radu, a explodat de furie, iar de atunci nu ne-am mai privit niciodată la fel. Povestea aceasta este despre cum o moștenire poate rupe legături de sânge și poate lăsa în urmă doar tăcere și regrete.
Într-o dimineață ploioasă din martie, fratele meu, Radu, a apărut pe neașteptate la ușa casei copilăriei noastre, cerându-și partea din moștenire după moartea tatălui. Eu am rămas să am grijă de tata până la final, sacrificându-mi visele și relațiile, iar acum mă simțeam trădată și neputincioasă în fața pretențiilor lui. Povestea mea este despre lupta dintre dreptate și lege, despre familie, sacrificiu și dorința de a păstra acasă ceea ce simți că ți se cuvine cu adevărat.
Am dat fiului meu casa copilăriei pentru a-l ajuta să-și găsească drumul, dar acum mă întreb dacă nu cumva am pierdut mai mult decât am câștigat. Povestea mea e despre dorința de a face bine și despre golul care rămâne când sacrificiul nu e înțeles. Între zidurile vechi, am învățat că uneori dragostea se măsoară în renunțări, dar și în întrebări fără răspuns.
Am dăruit fiului meu casa copilăriei, crezând că îi ofer un viitor mai bun. Acum, mă simt tot mai străină în propria viață, întrebându-mă dacă am făcut alegerea corectă. Povestea mea este despre dragoste, sacrificiu și dorința de a păstra familia unită, chiar și atunci când totul pare să se destrame.
