Am trăit toată viața în casa veche a bunicilor mei, visând să o transform într-un cămin adevărat. Când am încercat să o renovez cu ajutorul soțului meu, mama lui s-a opus cu vehemență, cerându-i să se ocupe doar de casa ei. M-am trezit prinsă între două familii, două case și o dragoste pusă la încercare de orgolii și răni vechi.
În ziua nunții, părinții Anei ne-au oferit o casă veche, crezând că ne dau cel mai frumos început. Dar fiecare zid al acelei case ascundea probleme care ne-au pus la încercare dragostea și răbdarea. Povestea mea este despre cum am învățat să reconstruim nu doar o casă, ci și relația noastră, printre certuri, speranțe și compromisuri.
Casa era veche, iar curtea era năpădită de iarbă și buruieni. Dar asta nu era partea cea mai rea; cabana însăși era departe de noi. Pur și simplu nu părea în regulă.
Lângă agitația orașului, se afla un sat pitoresc pe care fiica mea, Elena, îl adora să-l exploreze. Era deosebit de fascinată de o casă veche care părea să șoptească povești din trecut. Pe măsură ce își imagina viețile trăite acolo, o întrebare mai profundă despre scopul vieții a început să o bântuie.
