Într-o seară tensionată, am realizat că fiica mea, Ana, a luat decizii pe care nu le-am putut controla. Povestea mea este despre vinovăție, neputință și încercarea de a repara o relație mamă-fiică frântă de așteptări și presiuni sociale. Mă întreb dacă am făcut destul sau dacă, din dorința de a nu forța nimic, am lăsat-o singură în fața vieții.
Sunt o mamă singură din București, prinsă între grijile zilnice și visurile copiilor mei. Povestea mea începe în momentul în care fiul meu cel mare, Vlad, student la Politehnică, îmi spune că vrea să se căsătorească și să-și aducă iubita să locuiască cu noi în apartamentul nostru mic. Mă lupt cu propriile temeri, cu lipsurile materiale și cu dorința de a nu-i frânge aripile, dar nici nu știu dacă pot duce povara unei familii și mai mari pe umerii mei obosiți.
Câți ani are ea, de fapt? E atât de tânără, de ce atâta grabă? Și de ce să aibă copii imediat? M-a ascultat cineva? Nici măcar Maria.
Câți ani are ea, de fapt? Așa de tânără, de ce atâta grabă? Și de ce să aibă copii imediat? M-a ascultat cineva? Nici măcar Ana.
Laura și Eric, iubiți din liceu, au decis să se căsătorească de tineri, în ciuda obiecțiilor părinților Laurei. Crezând că sunt pregătiți să înfrunte lumea împreună, au pornit într-o călătorie a iubirii, învățării și muncii. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul a trecut, provocările căsătoriei timpurii au început să apară, determinând-o pe Laura să-și pună la îndoială decizia pripită.
