Sunt Milena, mamă a doi băieți, și povestesc despre cum tăcerea și nefericirea fiului meu cel mare, Nicolae, mi-au sfâșiat sufletul. Am urmărit cum căsnicia lui cu Elena l-a transformat într-un om tăcut, apăsat de griji, și cum familia noastră s-a rupt între dorința de a ajuta și teama de a nu-l răni mai tare. Povestea mea e despre suferința unei mame care nu mai știe dacă să intervină sau să lase timpul să vindece ceea ce pare de nevindecat.
Mă numesc Irina și am trăit ani de zile într-o familie care părea perfectă din afară, dar în care sufletul meu se stingea încet. Soțul meu, Radu, și mama lui, doamna Lidia, credeau că-mi oferă tot ce aș putea visa, însă nu vedeau cât de mult mă sufocau regulile și așteptările lor. În ziua în care am avut curajul să plec împreună cu fiica mea, Ana, am descoperit că adevărata fericire nu se cumpără cu bani și nu se măsoară în aparențe.
După o zi lungă la muncă, am pregătit o cină copioasă pentru soțul meu și am așteptat să vină acasă. Când Ion a ajuns în sfârșit, s-a dus direct la frigider, a luat resturile și a mâncat în tăcere. Apoi m-a chemat și mi-a spus că vrea divorț.
– Salut, Ana. Ce mai faci? Ceva nou?
Ștefan era epitomul unui gentleman, iar toate prietenele mele mă invidiau. M-a purtat în brațe până la primărie, promițându-mi o viață în care m-aș simți ca o prințesă. În ciuda promisiunilor sale și a cadourilor extravagante de la soacra mea, Carolina, căsnicia noastră s-a prăbușit sub greutatea așteptărilor neîmplinite.
Dacă fiul meu a ales o logodnică atât de nevoiașă și nefericită, ar trebui să-și rezolve singur problemele. Cu o săptămână înainte de nuntă, ea mi-a adus niște hârtii și a început să facă sugestii.
