Am crezut că a locui cu verișoara mea, Irina, va fi o aventură și un sprijin reciproc. Însă, pe măsură ce zilele treceau, diferențele dintre noi au scos la iveală conflicte adânci, iar relația noastră s-a transformat într-o luptă pentru liniște și respect. Povestea mea este despre limite, sacrificii și curajul de a spune „ajunge” chiar și atunci când e vorba de familie.
După ce am fost de acord să o primim pe soacra mea, Maria, în apartamentul nostru pentru a o ajuta într-o perioadă dificilă, am realizat rapid că uitase cine este stăpânul casei. Maria a început să impună propriile reguli, ceea ce a dus la tensiuni neașteptate și la o reamintire că intențiile bune nu duc întotdeauna la o coabitare pașnică. Povestea explorează conflictele familiale și provocările traiului împreună cu rudele.
Mă numesc Andreea. Acum un an, l-am cunoscut pe Ștefan. Am fost împreună timp de un an înainte de a decide să ne mutăm împreună. Locuim împreună de un an acum. Nu suntem căsătoriți; pur și simplu nu vedem necesitatea. Am fost căsătorită anterior, iar Ștefan are o fostă soție. Am treizeci și doi de ani și am un fiu, Alex, din prima mea căsătorie, care are șapte ani. Ștefan are treizeci și cinci de ani.
Într-o întorsătură neașteptată a destinului, două prietene de-o viață, Simona și Bianca, decid să coabiteze în anii lor de aur, închiriind una dintre casele lor. Ceea ce se desfășoară este o poveste despre cum chiar și cele mai puternice legături pot fi testate.
