Mă numesc Irina și viața mea s-a schimbat într-o clipă, când un accident de mașină m-a aruncat într-o comă de aproape doi ani. Familia mea s-a luptat cu disperarea, speranța și vinovăția, iar muzica tatălui meu a fost firul subțire care m-a ținut legată de lume. Aceasta este povestea unei reveniri din întuneric, a unei familii încercate și a puterii de a ierta și de a merge mai departe.
Mă numesc Livia și am trăit douăzeci de luni în tăcerea unui spital, prinsă între viață și moarte, în timp ce familia mea se destrăma sub greutatea speranței și disperării. Tatăl meu, Doru, nu a încetat niciodată să creadă în mine, cântându-mi la chitară în fiecare zi, chiar și atunci când ceilalți renunțaseră. Povestea mea nu este doar despre o minune medicală, ci despre cum dragostea poate vindeca răni pe care nici medicina nu le poate atinge.
M-am trezit dintr-o comă de săptămâni, când toți mă credeau pierdut, dar vocea nepoților mei m-a adus înapoi. Povestea mea este despre dragoste, speranță și lupta unei familii cu neputința și frica. Am simțit pe pielea mea cum legăturile de sânge pot învinge chiar și moartea.
