Sunt Elena, bunică și mamă, prinsă fără voie într-o poveste care a început cu o rugăminte simplă a fiicei mele, Irina. Trei ani mai târziu, rolul meu de ajutor temporar s-a transformat într-o povară zilnică, iar viața mea pare să nu-mi mai aparțină. Mă întreb acum, cu sufletul greu: când devine dragostea pentru familie o formă de uitare de sine?
Am dăruit fiului meu casa copilăriei, crezând că îi ofer un viitor mai bun. Acum, mă simt tot mai străină în propria viață, întrebându-mă dacă am făcut alegerea corectă. Povestea mea este despre dragoste, sacrificiu și dorința de a păstra familia unită, chiar și atunci când totul pare să se destrame.
Într-o seară tensionată, am realizat cât de mult s-a schimbat familia mea odată cu venirea Irinei, nora mea, în viața lui Vlad. Am fost nevoită să-mi confrunt propriile prejudecăți despre rolurile femeii și bărbatului în casă. Povestea mea este despre adaptare, conflicte și, în cele din urmă, acceptarea faptului că dragostea modernă înseamnă parteneriat adevărat.
