Într-o seară banală, soțul meu, Ilie, a izbucnit nervos când a văzut că pe masă sunt doar crenvurști. Copiii noștri au plecat de mult, fiecare cu familia lui, iar casa a rămas tăcută și rece. Povestea mea e despre singurătatea care se strecoară între doi oameni care au uitat să mai fie împreună, despre dorul de copii și despre cum rutina poate ucide dragostea.
Într-o seară ploioasă, am deschis ușa cu inima strânsă, sperând să-mi văd copiii. În schimb, am întâlnit-o pe vecina mea, Maria, iar dezamăgirea mi-a frânt sufletul. Povestea mea este despre sacrificiu, singurătate și dorința arzătoare de a fi din nou o familie.
Sunt Maria, o mamă pensionară care a trăit pentru familie, iar acum mă lupt cu liniștea apăsătoare a casei goale. Fiecare zi fără vești de la copiii mei mă face să mă întreb unde am greșit și dacă dragostea mea de mamă mai contează. Povestea mea e despre dor, regrete și speranța că iubirea unei mame nu se uită niciodată.
După ce copiii mei au plecat la casele lor, am rămas singură într-un apartament dintr-un cartier liniștit din Ploiești. Singurătatea mă apăsa, dar prietenia neașteptată cu vecina mea, Rodica, mi-a adus alinare și curaj să privesc din nou cu speranță spre fiecare zi. Povestea mea vorbește despre dorul de familie, teama de a fi uitat și puterea vindecătoare a unei prietenii adevărate.
Sunt Maria, o mamă care a rămas singură într-o casă prea mare și prea tăcută. După ce copiii mei, Ana și Radu, au plecat să-și urmeze visurile, am rămas cu amintirile, cu dorul și cu speranța că într-o zi ne vom regăsi cu adevărat. Povestea mea e despre singurătate, așteptare și întrebarea dacă sacrificiile făcute pentru familie chiar aduc fericirea tuturor.
